28 de definiții pentru țărm

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚĂRM, țărmuri, s. n. Fâșie de pământ de-a lungul unei ape mari; p. ext. regiune de lângă o apă mare. ♦ Fig. Tărâm, ținut, meleag. [Var.: (înv.) țărmur, țărmure s. n.] – Din țărmur (înv., probabil < lat.).

ȚĂRM, țărmuri, s. n. Fâșie de pământ de-a lungul unei ape mari; p. ext. regiune de lângă o apă mare. ♦ Fig. Tărâm, ținut, meleag. [Var.: (înv.) țărmur, țărmure s. n.] – Din țărmur (înv., probabil < lat.).

țărm sn [At: CORESI, EV. 237 / V: (îrg) ~ur snm, ~ure smnf (înv) țermure, (reg) ~or, ~ore sn, țârmure, (îvr) țârm sn, țarmură sf / S și: țerm / Pl: ~uri, (înv) ~ure, (asr) ~i sm / E: sgp țărmuri al lui țărmur, țărmur pbl ml *termulus cf lat terminus] 1 Fâșie de pământ de-a lungul unei ape (mari), mai ales lângă mare Si: coastă1 (27), faleză (1), liman, litoral, mal1, margine, plajă, pristaniște, râpă1, schele, vad. 2 (Pex) Regiune situată lângă o întindere de apă. 3 (Pgn) Ținut1 (21). 4 (Fig) Limită. 5 (Fig) Parte a unei suprafețe de teren, a unui teritoriu, aflată la margine. 6 (Îla) Fără de ~uri Fără margini Si: nemărginit, nețărmurit. 7 (Îrg) Coastă abruptă a unui deal Si: râpă. 8 (Îrg) Prăpastie. 9 (îrg) Ridicătură de pământ. 10 (Îrg) Coamă de deal. 11 (Îrg) Deal abrupt. 12 (Îrg) Munte. 13 (Reg; îs) Țârmure de neauă Troian1. 14 (Reg; îf țărmur, țărmure) Ridicătură de pământ în mijlocul unei ape. 15 (Îaf) Insulă pe un lac. 16 (Reg; îf țârmure) Zăgaz la moară.

ȚĂRM, țărmuri, s. n. 1. Fîșie îngustă de pămînt de-a lungul unei ape mari, mai ales de-a lungul unei mări (v. mal); p. ext. regiune de lîngă o apă (mai ales de lîngă o mare). Lîngă țărmul tristei mări M-am oprit pe-o stîncă. TOPÎRCEANU, B. 84. Dunărea, lărgită, taie o curbă în țărmul romînesc. VLAHUȚĂ, R. P. 7. La un semn, un țărm de altul, legînd vas de vas, se leagă. EMINESCU, O. I 144. ◊ Fig. Către nici un țărm al vieții n-am s-ajung să odihnesc. MACEDONSKI, O. I 95. 2. Fig. Ținut, tărîm. Lună, tu, stăpîn-a mării... Cîte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți! EMINESCU, O. I 130. Eu sînt în voia soartei un vecinic călător... Purtat printre popoare din țărmuri depărtate. ALECSANDRI, T. II 80. – Pl. și: (m.) țărmi (NECULUȚĂ, Ț. D. 31, MACEDONSKI, O. III 3). – Variante: țărmur (GORJAN, H. I 41), țărmure (SLAVICI, O. I 222, RUSSO, O. 105) s. m.

ȚĂRM ~uri n. 1) Fâșie de pământ de-a lungul unei ape mari; liman. ◊ ~ul mării litoral. 2) fig. Regiune alăturată unei astfel de fâșii. ~ul de nord. /Din țărmur înv.

țărm n, pl. urĭ (lat. *térmulus [var. din termen și términus], termin, hotar, de unde s’a făcut *țărmur, țărmurĭ m., apoĭ, după mal, malurĭ, s’a făcut un sing. neutru țărm. Cp. cu ram și ramură). Rar. Mal (de mare, de rîŭ, de lac): luntrea a ajuns la țărm. – În L. V. m. țărmure, pl. art. țărmuriĭ. Rar țermure. Și azĭ scriŭ uniĭ țerm.[1]

  1. În original, tipărit greșit: (... Cp. cu arm și ramură)... LauraGellner

ȚĂRMUR s. n. v. țărm.

ȚĂRMURE s. n. v. țărm.

țărm(ure) n. 1. marginea unei mări, a unui fluviu, rîu, lac; 2. fig. limită: pe țărmul scurtei vieți AL. [Lat. TERMINUS (printr’o formă intermediară *TERMULUS); forma țărm e abstrasă din pl. țărmuri].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚĂRM s. (GEOGR.) 1. liman, litoral, mal, margine, (înv.) pristaniște, vad. (A petrecut vacanța pe ~ul Mării Negre.) 2. coastă, mal. (Pe ~ul Oceanului Atlantic.)

ȚĂRM s. (GEOGR.) 1. liman, litoral, mal, margine, (înv.) pristaniște, vad. (A petrecut vacanța pe ~ Mării Negre.) 2. coastă, mal. (Pe ~ Oceanului Atlantic.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țărm (-muri), s. n. – Mal, coastă, rivieră. – Var. înv. țărmure. Lat. termĕn (Lambrior, Rom., VII, 92; REW 8665; Pușcariu, Dacor., VIII, 306). Modificarea se datorează unei var. *termonem (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306), ipoteză improbabilă; unui acuz. vulgar termĭnem (Ascoli, Arch. glott., II, 430), ipoteză insuficientă; unui dim. *termŭlusțărmur (Pușcariu 1715; cf. Pușcariu, Lr., 248); sau mai probabil pl. termĭna asimilat cu pl. în *ǒra › -uri prin intermediul unei asimilări nr. Forma modernă este un sing. regresiv, după pl. țămuri (Byck-Graur 28). Der. țărmuri, vb. (a limita); nețărmurit, adj. (infinit, fără limite); țărmuros, adj. (stîncos, abrupt).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țărmure, țărmuri, s.f. – (reg.; înv.) Țărm (Faiciuc, 2008). – Lat. termen, terminus „limită, hotar; margine” (DER), cu var. interm. *termulus (Șăineanu, Scriban).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

QUEEN MARY COAST [kuin meari kost] (ȚĂRMUL REGINEI MARY), porțiune a coastei antarctice, aparținând Australiei, extinsă între capul Filchner (91°53′ long. E) și c. 102° long. E, cu alt. de c. 1.300 m. Explorată de britanicul D. Mawson (1911-1914). Aici se află stațiunile de cercetări ruse Mirnîi și Pionerskaia.

Intrare: țărm
țărm1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărm
  • țărmul
  • țărmu‑
plural
  • țărmuri
  • țărmurile
genitiv-dativ singular
  • țărm
  • țărmului
plural
  • țărmuri
  • țărmurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărmur
  • țărmurul
  • țărmuru‑
plural
  • țărmure
  • țărmurele
genitiv-dativ singular
  • țărmur
  • țărmurului
plural
  • țărmure
  • țărmurelor
vocativ singular
plural
țârm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țermure
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țârmure
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țărmore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țărmor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țarmură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țărmure substantiv neutru
substantiv neutru (N30)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărmure
  • țărmurele
plural
  • țărmure
  • țărmurele
genitiv-dativ singular
  • țărmure
  • țărmurelui
plural
  • țărmure
  • țărmurelor
vocativ singular
plural
țărm2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărm
  • țărmul
  • țărmu‑
plural
  • țărmi
  • țărmii
genitiv-dativ singular
  • țărm
  • țărmului
plural
  • țărmi
  • țărmilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țărm, țărmurisubstantiv neutru

  • 1. Fâșie de pământ de-a lungul unei ape mari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: țărmurel
    • format_quote Lîngă țărmul tristei mări M-am oprit pe-o stîncă. TOPÎRCEANU, B. 84. DLRLC
    • format_quote Dunărea, lărgită, taie o curbă în țărmul romînesc. VLAHUȚĂ, R. P. 7. DLRLC
    • format_quote La un semn, un țărm de altul, legînd vas de vas, se leagă. EMINESCU, O. I 144. DLRLC
    • format_quote figurat Către nici un țărm al vieții n-am s-ajung să odihnesc. MACEDONSKI, O. I 95. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Regiune de lângă o apă mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. figurat Meleag, tărâm, ținut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lună, tu, stăpîn-a mării... Cîte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți! EMINESCU, O. I 130. DLRLC
      • format_quote Eu sînt în voia soartei un vecinic călător... Purtat printre popoare din țărmuri depărtate. ALECSANDRI, T. II 80. DLRLC
etimologie:
  • învechit țărmur (probabil din limba latină). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.