șarampău¹ sn vz șarampoi¹

șarampău² sn vz șarampoi²

sarămpău sn vz șarampoi¹

șaramplău sn vz șarampoi¹

șarampoi¹ sn [At: LB / V: (reg) sarămpău, ~pău (Pl: ~pauă), ~plău, șarâmpău, șărămboi, șărămpău (Pl: ~paie, ~peie), șărâmpău (Pl: ~paie, ~peie), șărâm~, șempărău (Pl: ~raie), șirâmboi, șirimboi (Pl: ~uri), șirimpău, șorâmpău, șorompău / Pl: ~oaie / E: ns cf șar¹] 1 (Reg) Dâră (de apă, de paie, de grăunțe etc.). 2 (Reg; îf șarampău) Urmă lăsată pe pământ de roțile carului. 3 (Mun; îf șărămboi) Fâșie de pământ rămasă nearată între brazde. 4 (Reg) Brazdă mare. 5 (Reg) Șir (10) (neregulat) de râuri la cămașă, la ie etc. 6 (Reg) Cusătură mare. 7 (Mun; irn; îf șărămboi) Desen cu linii mari, groase, neregulate. 8 (Trs; lpl; îs) Șărămpaie de foc Fulgere (1). 9 (Reg) Șanț¹ (3) pentru scurgerea apei. 10 (Reg) Șanț¹ (4) prin care se scurge din grajd zeama de la gunoiul vitelor. 11 (Reg; îf șărămpău) Șanț¹ (4) făcut cu săpătoarea, în care se pun cartofii. 12-13 (Reg) Șar¹ (6-7). 14 (Dob; Mol; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 15 (Reg; art.) Melodie după care se execută șarampoiul¹ (14).

șarampoi² [At: AETHIOPICA, 5477 / V: (reg) ~pău, ~pon, șerăm~ (Pl: ~oaie) șorompou (Pl: ~pauă) șeremplău, șorompău / Pl: ~poi sm, ~oaie, ~uri sn / E: mg sorompó (reg sarampó)] 1 sm (Pop) Stâlp de lemn, lung și gros, folosit pentru a face garduri, picioare de pod etc. Si: par, (reg) șaranț (1). 2 sm (Buc) Leaț. 3 sm (Buc) Scândură groasă, utilizată în construcție Si: (reg) ulucă. 4 sn (Olt; lpl; îf șerămpoaie) Cuie foarte mari. 5 sn (Reg) Iesle (pentru oi), având forma unui coș, făcută din nuiele împletite în jurul unor bețe înfipte în pământ. 6 sn (Reg; îf șorompou) Barieră la intrarea în oraș.

șarampon sn vz șarampoi²

șarâmpău sn vz șarampoi¹

șărămboi sn vz șarampoi¹

șărămpău sn vz șarampoi¹

șărâmpău^[1] sn vz șarampoi¹ corectat(ă)

șărâmpoi sn vz șarampoi¹

șempărău sn vz șarampoi¹

șerămpoi sn vz șarampoi²

șeremplău sm vz șarampoi²

șirâmboi sn vz șarampoi¹

șirimboi sn vz șarampoi¹

șirimpău sn vz șarampoi¹

șorâmpău sn vz șarampoi¹

șorompău² sm vz șarampoi²

șorompău¹ sn vz șarampoi¹

șorompou sn vz șarampoi²

ȘARAMPOI, șarampoi, s. m. (Regional) Par lung și gros, folosit pentru a face garduri, picioare de pod etc. Era un pod cunoscut și vechi cu odgon legat de amîndouă țărmurile în șarampoi de stejar cît buțile. SADOVEANU, N. P. 149. Uite și eu mă credeam tîmpit, cu capul bun de bătut șarampoi. GANE, N. III 145. Am să poroncesc ca să i se taie capul și să-l pună ia acolo într-o țăpușă de șarampoi din gardul de primprejurul curții. SBIERA, P. 139. Spune, dragă, maică-ta Să-ngrădească grădina, Dar cu gard de șarampoi. ȘEZ. I 140.

ȘARAMPOI² ~oaie n. mai ales art. 1) Dans popular asemănător brâului, executat într-un tempo moderat, cu pași mărunți, sacadați. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<ung. sorompo

ȘARAMPOI¹ ~ m. reg. Par lung și gros, folosit în diferite scopuri (mai ales pentru garduri, picioare pe pod etc.). /<ung. sorompó

șarampóĭ m. (ung. sarampó, sorompó, barieră [d. germ. schranke, barieră], de unde și turc. șaranpol, palisadă, și sîrb. šarampov). Nord. Par: șarampoiĭ unuĭ gard de nuĭele. – Și -mpăŭ, în Trans. șorompăŭ, pl. ăĭe.

șarampoi (reg.) s. m., pl. șarampoi, art. șarampoii

șarampoi (reg.) s. m., pl. șarampoi, art. șarampoii

șarampoi s. m., pl. șarampoi, art. șarampoii

șarampoi (șarampoi), s. m. – (Mold.) Stîlp, țăruș, bulumac. – Var. Banat șărămpău. Mag. sarmapó (Tiktin), cf. sb. šarampov „șanț”.

ȘARAMPOI s. v. bârnă, dâră, grindă, leaț, par, parmac, stâlp, șipcă, urmă.

șarampoi s. v. BÎRNĂ. DÎRĂ. GRINDĂ. LEAȚ. PAR. PARMAC. STÎLP. ȘIPCĂ. URMĂ.

șarampắu, (șarampină), s.n. (reg.) 1. Dâră, șanț, fâșie, șir; urmă lăsată pe pământ de roțile carului. 2. Șira spinării. ■ (top.) Șarampină, pădure în Borșa. – Cf. srb. šarampov „șanț” (DER); cf. șar (MDA).

șarampău, s.n. – (reg.) 1. Dâră, șanț, fâșie, șir; urmă lăsată pe pământ de roțile carului. 2. Șira spinării (Faiciuc, 1998). – Cf. srb. šarampov „șanț” (DER); cf. șar (MDA).

șarampău, s.n. – 1. Dâră, șanț, fâșie, șir; urmă lăsată pe pământ de roțile carului. 2. Șira spinării (Faiciuc 1998). – Cf. srb. šarampov „șanț” (DER).

ȘARAMPOI s.m. (Mold.) Par, stîlp, bîrnă. Dulapi de scînduri bine încheiate și cu șarampoi pe dinafară. AETHIOPICA. Etimologie: magh. dial. sarampó. Cf. paliță, pociumb.

șorompău, s.n. – v. șarampău („dâră, șanț”).

șorompău, s.n. – v. șarampău.