șașma sf [At: DDRF / V: (reg) ceasma, sacima, saș~, sașmă, șajma, ~mă, șeașmea / Pl: ~le / E: tc saçma] (Reg) 1 (Îf șajma) Greutate de plumb fixată la plasa prostovolului pentru a-l face să se scufunde. 2 (Pex) Prostovol.

șașmá f. (turc. saçma). Munt. est. Dobr. Prostovol.

sacima sf vz șașma

sașma sf vz șașma

sașmă sf vz șașma

șajma sf vz șașma

șașmă sf vz șașma

șeașmea sf vz șașma

prostogól (nord), prostovól și rostofól (sud) n., pl. oale și urĭ (d. prostovolesc. V. și rostogol). Un fel de plasă de formă conică, cu mărgele de plumb pe la marginĭ și care se aruncă în apă învîrtindu-se (rostogolindu-se) orizontal și apoĭ se strînge pe fundu apeĭ apucînd tot peștele. (Se numește și năpaste și șașmá. V. năpatcă). Dîmb. (rostofol). Cilindru de netezit pămîntu pin rostogolire. – Și adj. -ól, -oálă, rotofeĭ, durduliŭ: copil, purcel rostofol. V. clocă 2.

șașma (-ale), s. f. – (Mold., Dobr.) Plasă mala. Tc. șaçma.

ȘAȘMA s. v. năpastă, prostovol.

șașma s. v. PROSTOVOL.

șașma, șașmale, s.f. (reg.) 1. (în forma: șajma) fiecare dintre greutățile de plumb fixate la plasa prostovolului. 2. prostovol (plasă de prins pește).