opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

școlit2, ~ă smf, a [At: SBIERA, F. S. 119 / Pl: ~iți, ~e / E: școli] 1-2 (Persoană) instruită.

școlit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: școli] Instruire.

ȘCOLIT, -Ă, școliți, -te, adj. (Rar) Învățat, instruit.

ȘCOLI, școlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) instrui (temeinic) în școală. – V. școală.

ȘCOLI, școlesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) instrui (temeinic) în școală. – V. școală.

școli [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~lesc / E: școală] 1-2 vtr A (se) instrui (temeinic) în școală (1) Si: a școlariza (2). 3 vt (Înv) A certa (cu asprime) Si: a dojeni (4), a mustra. 4 vt (Înv; pex) A bate (92). 5 vi (Rar) A școlări (2).

școlésc v. tr. (d. școală; rus. školítĭ). Fam. Învăț, instruĭesc: copil bine școlit. Fig. Bat, învăț minte: lasă, că te-oĭ școli eŭ!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

școlit adj. m., pl. școliți; f. sg. școlită, pl. școlite

școli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. școlesc, imperf. 3 sg. școlea; conj. prez. 3 sg. și pl. școlească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘCOLIT adj. v. citit, cult, cultivat, educat, instruit, învățat.

școlit adj. v. CITIT. CULT. CULTIVAT. EDUCAT. INSTRUIT. ÎNVĂȚAT.

ȘCOLI vb. v. instrui, învăța.

școli vb. v. INSTRUI. ÎNVĂȚA.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

școlit, -ă, școliți, -te adj. 1. temeinic instruit într-un anumit domeniu. 2. care are studii superioare.

școli, școlesc I. v. t. a instrui temeinic (pe cineva) într-un anumit domeniu. II. v. r. a se instrui, a se perfecționa într-un anumit domeniu.

Intrare: școlit
școlit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • școlit
  • școlitul
  • școlitu‑
  • școlită
  • școlita
plural
  • școliți
  • școliții
  • școlite
  • școlitele
genitiv-dativ singular
  • școlit
  • școlitului
  • școlite
  • școlitei
plural
  • școliți
  • școliților
  • școlite
  • școlitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: școli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • școli
  • școlire
  • școlit
  • școlitu‑
  • școlind
  • școlindu‑
 singular plural
  • școlește
  • școliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • școlesc
 (să)
  • școlesc
  • școleam
  • școlii
  • școlisem
a II-a (tu)
  • școlești
 (să)
  • școlești
  • școleai
  • școliși
  • școliseși
a III-a (el, ea)
  • școlește
 (să)
  • școlească
  • școlea
  • școli
  • școlise
plural I (noi)
  • școlim
 (să)
  • școlim
  • școleam
  • școlirăm
  • școliserăm
  • școlisem
a II-a (voi)
  • școliți
 (să)
  • școliți
  • școleați
  • școlirăți
  • școliserăți
  • școliseți
a III-a (ei, ele)
  • școlesc
 (să)
  • școlească
  • școleau
  • școliră
  • școliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

școlit, școlităadjectiv

școli, școlescverb

etimologie:
  • vezi școală DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.