3 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOPTIT1 s. n. Șoptire. – V. șopti.

ȘOPTIT1 s. n. Șoptire. – V. șopti.

ȘOPTIT2, -Ă, șoptiți, -te, adj. (Despre cuvinte; adesea adverbial) (Rostit) în șoaptă, încet. – V. șopti.

ȘOPTIT2, -Ă, șoptiți, -te, adj. (Despre cuvinte; adesea adverbial) (Rostit) în șoaptă, încet. – V. șopti.

șoptit1 sn [At: COȘBUC, P. I, 142 / Pl: ~uri / E: șopti] 1 Șoptire (1). 2 (Pop; îlav) Pe ~e (sau, îvr, pe ~ele) Cu voce scăzută.

șoptit2, ~ă a, av [At: CARAGIALE, O. IV, 170 / Pl: ~iți, ~e / E: șopti] 1-2 (Care este rostit) încet Si: (rar) șoptitor (3), (reg) șopotit (1-2), șușuit2 (1-2), (îvr) șoptos.

ȘOPTIT2, -Ă, șoptiți, -ie, adj. (Despre cuvinte) Rostit în șoaptă, încet, (Adverbial) Fig. Păsările cîntă mai șoptit. RALEA, O. 118.

ȘOPTIT1 s. n. Șoptire; șoaptă. În noapte, sub poale de codru-nverzit, E freamăt de glasuri, un tainic șoptit. COȘBUC, P. I 142. ◊ Fig. În șoptitul izvoarelor și în freamătul codrilor a răsunat... frumoasa noastră doină. VLAHUȚĂ, la CADE. ◊ Expr. Pe șoptite = încetișor, în șoaptă; fig. în taină, cu fereală, în surdină. Între felurile de mîncare, îl informă pe șoptite, în ureche, despre calitățile și cusururile fiecăruia. C. PETRESCU, Î. I 281. Se vorbea pe șoptite, dar apăsat și tăios. BART, E. 327. – Formă gramaticală: (în expr.) șoptite.

șoptit n. acțiunea de a șopti: a copilei rugăciune tainic un șoptit murmură EM.

ȘOPTI, șoptesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A vorbi încet, în taină, a spune ceva în șoaptă. ◊ Loc. adv. Pe șoptite = cu glas scăzut, foarte încet; în taină. ♦ Tranz. A comunica ceva vorbind încet (să nu audă alții); a sufla. ♦ Fig. A murmura, a susura, a fremăta. – Din sl. sĭpŭtati, bg. șeptja.

șopti [At: PSALT. HUR, 1v/1 / V: (îrg) șup~ / Pzi: ~tesc / E: vsl шъптати] 1-2 vti A spune (ceva) pronunțând cuvintele fără participarea coardelor vocale sau cu voce scăzută Si: (reg) a șâgni (1-2), a șopăcăi (1-2), șopăi (1-2), a șoporoi (1-2), a șopoti (1-2), a șoșoi2 (2-3), a șoșoni (1-2), șușoti (2-3), a șușui2 (3-4). 3 vt A comunica ceva vorbind încet, să nu audă alții Si: a sufla, (reg) a șopăcăi (3), a șopăi (3), a șoșoi2 (4), a șușoti (4), a șușui2 (5). 4-5 vtr A (se) vorbi în taină Si: a (se) bârfi (1-2), a cleveti (3). 6 vrim A se zvoni. 1 vt A spune în mod confidențial. 8 vrr (îvr) A se sfătui pe ascuns. 9 vi (Trs) A suspina plângând. 10-11 vti (Fig; d. ape, frunze, vânt etc.) A produce un sunet slab Si: a fremăta, a murmura, a susura.

ȘOPTI, șoptesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A vorbi încet, în taină, a spune ceva în șoaptă. ◊ Loc. adv. Pe șoptite = cu glas scăzut, foarte încet; în taină. ♦ Tranz. A comunica ceva vorbind încet (să nu audă alții); a sufla. ♦ Fig. A murmura, a susura, a fremăta. – Din sl. šĩpŭtati, bg. șeptja.

ȘOPTI, șoptesc, vb. IV. Intranz. A vorbi în șoaptă, încet, în taină. Oamenii șopteau liniștiți. DUMITRIU, N. 88. Șoptesc încă domnițele-n iatac. VLAHUȚĂ, O. A. II 162. Și mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură Cînd eu stau șoptind cu draga. EMINESCU, O. I 106. ◊ Expr. A șopti în barbă v. barbă.Tranz. A spune (ceva) în șoaptă, încet. Le șoptea ostașilor vorbe aspre de îmbărbătare. DUMITRIU, N. 112. Tinerii mergeau înainte și rar își șopteau cuvinte fericite, dar sufletele lor își spuneau multe în taină. SADOVEANU, O. IV 83. Doina cînt, doina șoptesc, Tot cu doina viețuiesc. ALECSANDRI, P. P. 224. ◊ Refl. reciproc. (Cu pronumele în dativ) Gherghina ajuta lui Alexă să pună caii, mai șoptindu-și cîte o vorbă dulce, BUJOR, S. 104. Și peste arbori răsfirați Răsare blinda lună, Ce ne găsea îmbrățișați Șoptindu-ne-mpreună. EMINESCU, O. I 186. ♦ A informa vorbind încet, în secret; a sufla (8). Am voie să-i șoptesc lui Micu Bucur. STANCU, D. 306. ♦ Fig. (Despre frunze, iarbă, apă etc.) A murmura, a susura. Moldova șoptea aproape, lunca șoptea împrejur și trunchiurile albe ale mestecenilor sclipeau ca niște lumînări. SADOVEANU, O. I 19. ♦ Refl. (în poezia populară) A se înțelege, a se sfătui cu cineva în șoaptă, a tăinui. S-au dus în ascuns... Și mi s-au vorbit Și mi s-au șoptit. TEODORESCU, P. p. 435.

A ȘOPTI ~esc 1. intranz. A vorbi în șoaptă. ◊ ~ în barbă a murmura ceva în șoaptă, ca pentru sine. 2. tranz. A comunica cu voce înceată (ca să nu audă alții); a sufla. ~ la examene. /<sl. šuptati, bulg. šeptja

A SE ȘOPTI se ~esc intranz. A vorbi încet unul cu altul (punând la cale ceva). /<sl. šuptati, bulg. šeptja

șoptì v. 1. a vorbi încet la ureche: îmi șopti câteva cuvinte; 2. se zice de sunetul cu care s’agită frunzele. [Contras din șopotì].

șoptésc v. intr. (var. din șopotesc; vsl. šipŭtati, sîrb. šaptati, rus. šeptátĭ, a șopti. V. șoaptă, șipot, șopot). Șopotesc, vorbesc încet. V. tr. Spun șopotind (fără vibrarea coardelor vocale): mĭ-a șoptit la ureche să mă feresc de el.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șoptit s. n. (pl. șoptite în loc. pe ~)

șopti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoptesc, 3 sg. șoptește, imperf. 1 șopteam; conj. prez. 1 sg. să șoptesc, 3 să șoptească

șopti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoptesc, imperf. 3 sg. șoptea; conj. prez. 3 să șoptească

șopti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoptesc, imperf. 3 sg. șoptea; conj. prez. 3 sg. și pl. șoptească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘOPTIT adj. îngânat, murmurat, (reg.) șopotit. (Cu glas ~.)

ȘOPTIT adj. îngînat, murmurat, (reg.) șopotit. (Cu glas ~.)

ȘOPTI vb. 1. a șușoti, (pop.) a șopăcăi, a șopăi, a șușui, (reg.) a șoșoni, (prin Olt. și Munt.) a pupui, (prin Olt.) a șoporoi, (Transilv. și Mold.) a șopoti. (Nu știu ce au ~.) 2. a murmura. (A ~ ceva pe care nu l-am înțeles.) 3. a-i sufla, (fig.) a-i strecura. (I-a ~ ceva la ureche.) 4. v. afirma. 5. v. clipoci. 6. v. foșni.

ȘOPTI vb. 1. a șușoti, (pop.) a șopăcăi, a șopăi, a șușui, (reg.) a șoșoni, (prin Olt. și Munt.) a pupui, (prin Olt.) a șoporoi, (Transilv. și Mold.) a șopoti. (Nu știu ce a ~.) 2. a murmura. (A ~ ceva pe care nu l-am înțeles.) 3. a sufla, (fig.) a strecura. (I-a ~ ceva la ureche.) 4. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (înv. și reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.) 5. a clipoci, a murmura, a suna, a susura, a șopoti, șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.) 6. a fîșîi, a foșni, a suna, a susura, a șopoti, a șușoti, a șușui, (rar) a sîsîi, (Mold. și Bucov.) a fălălăi, (Mold. și Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a șușora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.)

A șopti ≠ a răcni, a striga, a țipa

Intrare: șoptit (adj.)
șoptit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoptit
  • șoptitul
  • șoptitu‑
  • șopti
  • șoptita
plural
  • șoptiți
  • șoptiții
  • șoptite
  • șoptitele
genitiv-dativ singular
  • șoptit
  • șoptitului
  • șoptite
  • șoptitei
plural
  • șoptiți
  • șoptiților
  • șoptite
  • șoptitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șoptit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoptit
  • șoptitul
  • șoptitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șoptit
  • șoptitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: șopti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șopti
  • șoptire
  • șoptit
  • șoptitu‑
  • șoptind
  • șoptindu‑
singular plural
  • șoptește
  • șoptiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șoptesc
(să)
  • șoptesc
  • șopteam
  • șoptii
  • șoptisem
a II-a (tu)
  • șoptești
(să)
  • șoptești
  • șopteai
  • șoptiși
  • șoptiseși
a III-a (el, ea)
  • șoptește
(să)
  • șoptească
  • șoptea
  • șopti
  • șoptise
plural I (noi)
  • șoptim
(să)
  • șoptim
  • șopteam
  • șoptirăm
  • șoptiserăm
  • șoptisem
a II-a (voi)
  • șoptiți
(să)
  • șoptiți
  • șopteați
  • șoptirăți
  • șoptiserăți
  • șoptiseți
a III-a (ei, ele)
  • șoptesc
(să)
  • șoptească
  • șopteau
  • șopti
  • șoptiseră
șupti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șoptit, șoptiadjectiv

etimologie:
  • vezi șopti DEX '09 DEX '98

șoptitsubstantiv neutru

  • 1. Șoaptă, șoptire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În noapte, sub poale de codru-nverzit, E freamăt de glasuri, un tainic șoptit. COȘBUC, P. I 142. DLRLC
    • format_quote figurat În șoptitul izvoarelor și în freamătul codrilor a răsunat... frumoasa noastră doină. VLAHUȚĂ, la CADE. DLRLC
    • chat_bubble Pe șoptite = în șoaptă. DLRLC
      sinonime: încetișor
      • format_quote Între felurile de mîncare, îl informă pe șoptite, în ureche, despre calitățile și cusururile fiecăruia. C. PETRESCU, Î. I 281. DLRLC
      • format_quote Se vorbea pe șoptite, dar apăsat și tăios. BART, E. 327. DLRLC
      • chat_bubble figurat În taină, cu fereală, în surdină. DLRLC
  • comentariu Formă gramaticală (în expresie): șoptite. DLRLC
etimologie:
  • vezi șopti DEX '09 DEX '98

șopti, șoptescverb

  • 1. A vorbi încet, în taină, a spune ceva în șoaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oamenii șopteau liniștiți. DUMITRIU, N. 88. DLRLC
    • format_quote Șoptesc încă domnițele-n iatac. VLAHUȚĂ, O. A. II 162. DLRLC
    • format_quote Și mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură Cînd eu stau șoptind cu draga. EMINESCU, O. I 106. DLRLC
    • format_quote Le șoptea ostașilor vorbe aspre de îmbărbătare. DUMITRIU, N. 112. DLRLC
    • format_quote Tinerii mergeau înainte și rar își șopteau cuvinte fericite, dar sufletele lor își spuneau multe în taină. SADOVEANU, O. IV 83. DLRLC
    • format_quote Doina cînt, doina șoptesc, Tot cu doina viețuiesc. ALECSANDRI, P. P. 224. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Gherghina ajuta lui Alexă să pună caii, mai șoptindu-și cîte o vorbă dulce, BUJOR, S. 104. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Și peste arbori răsfirați Răsare blînda lună, Ce ne găsea îmbrățișați Șoptindu-ne-mpreună. EMINESCU, O. I 186. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A comunica ceva vorbind încet (să nu audă alții). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: sufla
      • format_quote Am voie să-i șoptesc lui Micu Bucur. STANCU, D. 306. DLRLC
    • 1.2. figurat Fremăta, murmura, susura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Moldova șoptea aproape, lunca șoptea împrejur și trunchiurile albe ale mestecenilor sclipeau ca niște lumînări. SADOVEANU, O. I 19. DLRLC
    • 1.3. reflexiv (În poezia populară) A se înțelege, a se sfătui cu cineva în șoaptă. DLRLC
      sinonime: tăinui
      • format_quote S-au dus în ascuns... Și mi s-au vorbit Și mi s-au șoptit. TEODORESCU, P. p. 435. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.