opțiuni
  • info

9 definiții pentru șpațir

Explicative DEX

șpațir sn [At: (cca 1797) L. ROM. 1964, 597 / V: (reg) sp~ / Pl: ~uri / E: ger Spazier (gang)] (Reg) Plimbare.

ȘPAȚIR s. n. (Germanism rar, în Transilv.) Plimbare.

spațir sn vz șpațir

Etimologice

spațir (-ruri), s. n. – (Trans.) Plimbare. Var. spatir și der. Germ. Spazier(gang). – Der. spațiri, vb. (Trans., a se plimba), din germ. spazieren.

Sinonime

ȘPAȚIR s. v. plimbare, promenadă.

șpațir s. v. PLIMBARE. PROMENADĂ.

Regionalisme / arhaisme

șpațír, șpațiruri, (spațâr), s.n. (reg.) 1. Plimbare. 2. (în expr.) A umbla de-a șpațâru = a umbla fără rost: „Tătă zua ai îmblat de-a spațâru și n-ai lucrat nimic” (Hovrea, 2016: 60). (Trans., Maram.). – Din germ. Spazier(gang) „plimbare pe jos; promenadă” (MDA).

șpațir, șpațiruri, (șpațâr), s.n. – (reg.) Plimbare (Lenghel, 1979). (Trans., Maram.). – Din germ. Spazier(gang) „plimbare pe jos; promenadă” (MDA).

șpațir, -uri, (șpațâr), s.n. – Plimbare (Lenghel 1979). În Trans. și Maram. – Din germ. Spazier(gang) „plimbare”.

Intrare: șpațir
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DRAM, DRAM 2015
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpațir
  • șpațirul
  • șpațiru‑
plural
  • șpațiruri
  • șpațirurile
genitiv-dativ singular
  • șpațir
  • șpațirului
plural
  • șpațiruri
  • șpațirurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spațir
  • spațirul
  • spațiru‑
plural
  • spațiruri
  • spațirurile
genitiv-dativ singular
  • spațir
  • spațirului
plural
  • spațiruri
  • spațirurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șpațir, șpațirurisubstantiv neutru

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.