balmoș, balmoșuri, (balmoj, balmuș), s.n. (reg.) Preparat culinar din caș fiert în lapte dulce, în amestec cu făină de mălai. ■ (top.) Dealul Balmoșului, deal în Vișeul de Sus (Mihali, 2015: 78); Lunca Balmoșului, cătun contopit cu Vișeul de Sus; stâne în Vișeul de Sus (Mihali, 2015: 112). ■ (onom.) Balmoș, nume de familie în jud. Maram. – Creație expresivă (Iordan); posibil să fi suferit influența lui valma, valmeș „amestecat, bălmăjit”, din sl. valŭmŭ „amestecat” (DER). ■ Cuv. rom. > magh. balmos (Bakos, 1982).

BALMOȘ subst. (o mîncare ciobănească). 1. – Gh. (Bîr I). 2. Balmuș, fam. (Sur XXV); Ursul (Băl III). 3. Balmoj, T. (Bîr IV); Ap. (Isp IV¹). 4. Balmăj t. (Iași) 5. + tc. bilmez „prost”: Balmez, poreclă (V. Bogrea: DR I); Balmuz, N. (Sur XXII); cf. Bălmaz, M. (AO VII 463).