cal sm [At: COD. VOR. 122/13 / Pl: cai / E: ml caballus] 1 Animal domestic erbivor, imparicopitat, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus). 2 (Prc) Armăsar castrat. 3-4 (Îe; șîs) (A fi sau a ajunge) ~ de poștă (sau de curse) (A fi) om întrebuințat la toate. 5-6 (Îae; îas) (A fi) om muncit peste măsură. 7-8 (Îe; șîs) (A fi) ~ de bătaie (A fi) persoană hărțuită, muncită (de toți). 9-10 (Îae; îas) (A fi) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu în prim-plan. 11 (Îe) A face (sau a ajunge) din ~ măgar A face să ajungă sau a ajunge într-o situație mai rea decât cea inițială. 12-13 (Îe; șîs) (A visa sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) (A-și închipui sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. 14 (Îlav) La Paștele cailor Niciodată. 15 (Îs) O alergătură (sau o fugă) de ~ O distanță (destul de mică). 16 (Îs) ~ul dracului Femeie bătrână și rea. 17 (Îas) Vrăjitoare. 18 (Ent; reg; îas; șîs ~ul-popii, ~-turtit) Libelulă. 19 (Îc) ~-putere Unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 kilogrammetri forță pe secundă, folosită pentru a exprima puterea unui motor. 20 (Șîs) ~ cu mânere Aparat de gimnastică. 21 Piesă la jocul de șah care are forma unui cap de cal (1). 22 (La mori) Una dintre cele două bucăți de laț, care împreună cu spetezele, țin coșul și alcătuiesc scara coșului. 23 (La mori) Aparat de lemn prin care se ridică sau se coboară piatra morii pentru a face făina mai mare sau mai măruntă Si: armăsar. 24 Una dintre grinzile perpendiculare pe direcția punții morii, pe care se reazemă unul dintre capetele punții. 25 (La mori) Grindă pe care este așezat scocul. 26 Fiecare dintre bârnele de la acoperișul casei care se află sub al patrulea căprior și care se îmbucă la capete cu alte bârne numite iepe, formând împreună scaunul podului. 27 (Reg.: la războiul de țesut) Împiedicătoare de la sulul dinapoi. 28 (Reg.) Aparat de lemn pentru depănatul bumbacului. 29 Suport pentru lemnele de foc (de pe vatră). 30 (Agr.: lpl) Prese ale mașinii de treierat care scutură paiele de boabe și le evacuează. Vz. scuturător. 31 Nume ale unei figuri a jocului de copii ~ în buși. 32 (Ast; art) Constelația Leului. 33 (Trs; înv) Cantitate de pește care cât se putea încărca pe un cal. 34 Nume al unui dans țărănesc. 35 Melodie după care se execută acest dans. 36 ~-de-mare Mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului (Hippocampus hippocampus). Si: călușel (3) -de-mare, căluț-de-mare, (liv) hipocamp (7). 37 (Bot; reg.; îc) Caii-popii Omag (Aconitum napellus).

CAL subst. I. 1. Calu fam. (Șez); – Cercel (Drag 126); -l, fam. (17 A IV 68; Sur VII 238); Călulești s. (Mus) și Valea Călului (sic), (ib.). 2. + -oni, -oi: Caloi b. (Giur); Calona popa (16 B I 161) sau din altă temă. 3. + -ota, (ca în; Vacotă, Bootă etc. < vacă, bou); Cálota, pren., 1640 (Cîmp; Pom; AO XXI 171); – fam., boier (Tis) etc.; Calot/escu (Am); -ești s.; Calotiță, act.; Călotici, Mătei (17 B III 285); Calotici zis și Calotin și Calota armașul (AO XVII 435, 451, XVIII). 4. Deformat prin fonetica ungară: Călata s. < magh. Kalota cu o > a (Drăg 454). 5. + -uș: ◊ Căluș., Călușelul (17 B II212). 6. + -uț, Căluțu, Toader (Șchei I), + -an: Căluțanul (Sur IX). 7. Căluțoiu, N. (î Div). 8. + -an, Călan, P. (Mag Br). 9. Compuse: Calalb (Bîr V); Calbor N., ard., 1757 (RA 409) (< cal + bour?); Calorîpă t. (16 B I 54). 10. Din altă temă (?): Calușa f., dobr. (RI XI, 28). II. Din pl. cai: 1. Prob. Căiata t. 2. Căiuțul s. (Dm 28), singular format din plur. *Căiuți < cai iuți. 3. Căieriu fam. (Șez). 4. Căilă, T., ard.; Căiță, Bucur (Mag Br).