capră sf [At: CORESI, EV. 26/9 / Pl: ~re / E: ml capra] 1 Gen de mamifere rumegătoare, paricopitate, cu părul lung, cu coarne mai mari și diferențiate la masculi (Capra). 2 Animal care face parte din genul Capra (1). 3 (Pre) Femelă a unui mamifer din genul Capra (2). 4 (Îs) ~ de stâncă Capră sălbatică, cu blana roșcată și cu coamele în formă de spadă (Capra ibex). 5 (Îs) ~ domestică Animal domestic rumegător crescut pentru producția de lapte (Capra hircus). 6 (Îe) A împăca și ~ra și varza A împăca două interese opuse. 7 (Îe) ~ra sare masa și iada sare casa Copiii își întrec părinții. 8 (Mol; îe) Sare ca ~ra în zestre Se spune fetelor obraznice, când se produce o dezordine mare, un talmeș-balmeș. 9 (Pfm; îs) ~ râioasă Om înfumurat. 10 (Îe) ~ra râioasă poartă coada îmbârligată Se zice despre un om sărac și mândru. 11 (Îe) A merge ~ A umbla de-a bușilea. 12-15 Piele de capră (2-5). 16 (Înv) Păr de capră (5) tuns (folosit la urzeala hainelor de calitate inferioară). 17 (Îc) ~-neagră sau ~ de munte Capră sălbatică cu blana brună-neagră, cu coame scurte și curbate la vârf și cu două dungi albe pe partea anterioară a capului, care trăiește în regiunile alpine (Rupicapra rupicapra). 18 (Orn; îc) ~ra dracului Sfrâncioc mare (Lanius excubitor). 19 (Bot; reg; îc) ~ nemțească Calcea calului (Caltha palustris). 20 (Bot; reg; îae) Bulbuci (Trollius europaeus). 21 Joc popular românesc, care face parte din obiceiurile practicate de Anul Nou și care constă din executarea unor figuri comice de către un personaj mascat cu cap de capră (2), care bate ritmic din falei Si: țurca. 22 Personajul mascat din jocul capra (21). 23 (Șîcs) De-a ~ra Joc de copii, în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalți sar peste el. 24 Unealtă de lemn cu patru picioare, încrucișate două câte două, pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. 25 (Olt) Instrument pentru măsurat distanțe, asemănător compasului (format din două șipci așezate în unghi, unite printr-o a treia șipcă pentru susținere) și care are, de obicei, o deschidere de doi metri. 26 Sistem de lemne încrucișate, care servește la susținerea schelelor de lucru, a unor platforme etc. 27 (Îs) ~ra podului Element de construcție format din două picioare, unite sus cu o cosoroabă. 28 (Îs) ~ra casei Grindă groasă la acoperișul casei. 29 Parte a morii pe care se ridică piatra de deasupra Si: (reg) cumpănă. 30 Roată cu care se întoarce moara spre vânt. 31 (Teh) Piesă metalică de susținere pentru diferite organe ale unei mașini. 32 Mașină de ridicat greutăți. 33 Parte a unei viori. 34 Suport mobil cu picioare, utilizat în gospodăriile țărănești pentru susținerea albiei de rufe. 35 Lemn cu mai multe ramuri, utilizat în gospodăriile țărănești ca picior pentru vârtelnița de depănat sau ca suport pentru uscatul trifoiului. 36-39 Scaun sau ladă care se află în partea de dinainte a trăsurii sau a căruței și pe care șade vizitiul. 40 Aparat de gimnastică pentru sărituri, format dintr-un suport capitonat așezat pe patra picioare, cu înălțimea reglabilă. 41 Arșic de miel. 42 Clește. 43 Compasul dogarului. 44 (Reg) Hom de-a lungul podului casei, în lungime de aproximativ un metru, prin care iese fumul în pod Vz cahlă. 45 (Ast; pop) Steaua principală din constelația numită „Vizitiul”. 46 (Ast; pop; îs) Zodia ~rii Luna septembrie.

CAPRĂ (< lat. capra, capră) Producție folclorică asemeni Brezaiei, cu elemente teatrale în desfășurarea ei. Derivată dintr-un vechi rit și practicată în răstimpul sărbătorilor de iarnă de un grup de copii sau flăcăi, unul din ei, sub un acoperămînt adecvat, purtînd un cap de capră făcut din lemn, pe care-l face să clămpănească din gură, cu ajutorul unei sfori. Capra, obicei cu implicații teatrale (în unele variante, măști comice, dialog comic cu aluzii satirice la viața satului, în cîntec ritmat rostit de cel ce mînă capra), este răspîndit în Moldova și în alte părți ale țării, păstrîndu-și în bună parte autenticitatea folclorică, autenticitatea care a fost uneori alterată de improvizații vulgare în manifestările unor grupuri de la orașe. Unii cercetători, studiind vechimea acestei manifestări folclorice, stabilesc o oarecare corelație cu obiceiul practicat la romani, cu prilejul triumfurilor, cînd ostașii, ascunzîndu-și fața sub diferite chipuri de animale, spuneau unele adevăruri usturătoare la adresa căpeteniilor, asemeni sclavilor în timpul Saturnalelor. Se cunosc și forme mai dezvoltate ale acestui obicei, cu măști animaliere și personaje umane. Unele variante ale Caprei, denumita și Turcă, conțin chiar un mic sîmbure de intrigă, ca de exemplu, într-o variantă din Transilvania, în care capra fiind ucisă, popa refuza îngroparea ei, dar îngăduie aceasta numai în schimbul unei răsplăți, prilej de satiră a arghirofiliei clericale. În altele, stăpinul caprei, ajuns în nevoie, o duce la tîrg, spre a o vinde. Dinaintea caprei se perindă un neguțător meschin, un felcer, acesta ignorant, dar ingîmfat, satirizați și ei.

CAPRĂ subst. 1. – fam.; în genitiv Caprii sau Căprăi Andronic, armanu (CL). 2. Caprea (Sd XVI); Căprescu (Arh). 3. *Căpran: Căprănești, fam., olt. (RI XV 65). 4. Căpriĭa f. (16 A III 79); Caprina f. (Cotr 80). 5. Capreș (17 B IV 150; 17 A V 241); Capriș [armean] (Sur IX). 6. Căpriț (Ard); -ă, Oprea (17 B I 230); -oiu (Sd X). 7. Căproiu (AO IX 455). 8. Căprariu, Stan (17 B IV 173); -l (16 B III 81) < subst. căprar. 9. Cf. Caprace, -a (Sur X). 10. Cațichi (Arh; Sd XI) < neogr. ϰατρίϰα „capră”.