carpen sm [At: ANON. CAR. / V: ~păn, ~pân, ~e, ~pin / Pl: ~i / E: ml carpinus] 1 Arbore înalt, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți, cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie Si: cărpinar (Carpinus betulus). 2 (Bot; reg) Vetrice (Tanacetum vulgare). 3 (Bot; reg; îs) ~ de pietriș Cărpiniță (Carpinus orientalis). 4 (Bot; reg; îf -pin) Calopăr (Tanacetum balsamita).

CARPEN, com. în jud. Dolj; 3.178 loc. (1991).

CARPEN subst. 1. – din Văleni (Draj I); Carpăn, K. (Drag 143); – jupîn, cismar, 1805 (BCI XI 93). 2. Cărpeniș, Stanciul 1620 olt (An C VI 492).