cazan sn [At: LET. III, 278/56 / V: căzan / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: tc kazan] 1 Vas mare de aramă de formă cilindrică sau tronconică, folosit în gospodărie sau în tehnică, la încălzit sau la fiert Cf ceaun, căldare, tuci. 2 Conținutul unui cazan (1). 3 Vasul împreună cu conținutul. 4 (Pop; îe) A dat un ~ și a luat o căldărușă A dat un lucru de preț și a primit altul de mică valoare. 5 Rezervor metalic în care este încălzită apa (și transformată în aburi). 6 Conținutul unui cazan (5). 7 Vasul împreună cu conținutul. 8 (Îs) ~ de abur Instalație constând dintr-un focar, un sistem de supraîncălzire etc., utilizată pentru producerea aburului necesar în centralele termoenergetice, în industria textilă etc. 9 Instalație pentru vaporizarea, sub presiune, a lichidelor în vederea întrebuințării vaporilor ca forță motrice, la încălzirea caloriferelor etc. 10 (Îs) ~ de țuică Instalație alcătuită dintr-un cazan (1) și un refrigerent, folosită la distilarea alcoolului. 11 (Pan) Formațiune geologică sau de altă natură semănând cu un cazan (1) Cf căldare. 12 (La tătari) Familie formată din 10 persoane. 13 (Înv) Regiment de ieniceri. 14 (Reg; îc) Oaie-~ă Oaie cu lâna roșietică. 15 (Ggf) Căldare.

CAZAN subst.; antroponimul se poate explica și prin tc. kazan „regiment”. 1. – boier, munt., 1456 (Rel; Giur 245;13 -15 B 62); apare și ca prenume la boierii din sfatul domnesc munt. în sec. al XV-lea (Hris I 122 – 130); – Crețul, – Bilbaneș (ib 128); Cazana, fam. (Bz); marital, Căzăneasa (Isp V¹); Căzăn/escu, -ești fam. 2. Căzan pren. (P Bor 6, 90, 92, 93); fam. ard., 1680 (Paș); boieri (Tis; 16 B I 98; Sd XXII). 3. Căzanciul t. (17 A V 212). 4. Căzanovici, Ș. (16 A I 549). Pentru verificarea derivației din subst. cazan, cf. numele Căldărea (Ard) < căldare.