ciolpan, ciolpani, s.m. (reg.) 1. Trunchi de arbore fără crengi, uscat și rămas în pământ; cioată, ciung. 2. Om mare și diform. ■ (onom.) Ciolpan, nume de familie frecvent în zona Vișeu. – Dintr-un primitiv ciop „trunchi” (Șăineanu); comp. cu tc. colpa „stângaci”; probabil din sl. čerpǔ „așchie, bucată de lemn” (DER).

CIOLPAN subst. 1. – (Dm; LU; Sd XI; 17 A I 97; 17 B II 228); – Trifan, mold., 1538 (Urechi); 2. Ciolpănești (Mus).