ciovică¹ sf [At: PRAVILA DE GOVORA, ap. GCR 148 / V: ~obiurică, ~ociurv~, ~omv~, ~onv~, ~ori~, ~orli~, ~ină~, ~vli~, ciuvlică, țiuvlic / Pl: ~ici / E: fo] (Orn) 1 (Reg) Chiuică (Glaudicium passeriuman). 2 (Reg) Cucuvea (Athene noctuci). 3 (Reg) Pasăre din ordinul picioroangelor, care trăiește pe marginea bălților (Vannellus cristatus) Si: nagâț. 4 (Reg; îc) Ciovlică-de-mare Pasăre cu pene măslinii, albe sau gălbui pe gușă, cu coada ca de rândunică, care trăiește prin lagunele de lângă mare (Glareola pratincola).

CIOVICĂ subst. (cucuvae). 1. Ciovica b. (Ard). 2. Ciovacu (VM). 3. Ciuică, N. (Puc) cioică, variantă ard. și munt. 4. Ciovlică, por. (Sc) < altă formă pop.; Ciovlia, Cr. (17 B IV 459). 5. Ciovîncă, O., olt. (AO XX 139), cf. sloven. čuvink „cucuvae” (Tiktin).