CUC subst. I. 1. -; Cucea (P Bor 22); Cuc/escul (Sd V 300); -ești s.; -easca t. (Bordeni). 2. Cucu jeseu (Puc); -ești t. (Glos); Cucul, frecv., ard. (Paș); -escu, mold.; -ești s.; -easa și -ea (Puc 256). 3. Cuca b. (16 B IV 425; Mar); – ard., 1680 (Paș); – P., alb., sec. al XV-lea; Cucă, Stan (D Buc). 4. Cuc-Mare, N. (Sur XII). 5. Cucolțea, Ion act.; -ie, f., mold. (Sd XI 87; 71 A II 234); cf. gr. Kουϰούλιες prof., Atena. 6. + -eciu, Cuculeciul (17 B II180). 7. + -ez: Cuculezi b. (17 B 1 432). 8. + -uș: Cucuș, Ioan, mold. act. 9. -lea, -eș: Cucleș t. (16 BIV 314). II. Din pl. cuci: 1. Cuce (D Buc; 17 B I 282); -a (ib. 328). 2. Cuci postelnic (Sd XVI). 3. Cuceu, V., act.; Cucio = Cuciul (Dm; 16 B II 361, III 238; 16 B V 421; Glos; Giur 275; 17 B I 95, III 157; Sd VII 352); Cuciul (Sd XVI).