4 definiții pentru Foca
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Foca (sfânta) m. sărbătoare băbească, ce cade în 22 Sept., ziua mucenicei Foca, cea rea de foc, care trăsnește sau arde pe cei ce lucrează în ziua-i consacrată. [Etimologie populară din Foca (= Phokas), influențat de omonimul foc].
Ana-Foca f. sărbătoare băbească ce cade la 1 Iulie (în Banat). V. Foca.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
Foca – (23 iulie) Sărbătoare creștină dedicată mucenicului Foca. Acesta a trăit pe vremea împăratului Traian, în cetatea Sinope. Se spune că a murit pentru credința sa, după ce a fost chinuit într-o baie fierbinte. În calendarul popular este o sărbătoare „mânioasă”, în care nu se lucrează cu fânul: „Foca trăsnește și aprinde” (Bilțiu, 2009: 192; Cetățele). ♦ (onom.) Foca, nume de familie (36 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Etimologie pop. din Foca (< vgr. phokas), influențat de omonimul foc (Șăineanu).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
FOCA gr. Фωϰᾶς, cf. φώϰη „focă”. Prin etim. populară, «apărător de foc, de incendii». 1. Foca; -n, St. (An C III 739 – 746); -nul, Savu (Aș Br 156); -nescu, C. (Mus 11). 2. Foce (Isp V2), -a (Isp I2); Sd XVI 62; 17 A V 180); -a uricar (Sur III); șoltuz (Bîr. IV). 3. Cu suf. ucr. -enco: Focenco (Sd XVI 62); Focinco, mold. 4. Foculeț (Sd XXII); Focușor. 5. Focș/a, frecv. (Isp V1); -an, olt. (Cand 138); -an, Gh. (Ard I 200); -ani oraș; -asca s.; Focșea (Sd XVI 62); Focșescul, (Sur XVII); Focșănei s.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni