14 definiții pentru arăriel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARĂRIEL s. m. 1. Plantă erbacee cu miros greu, cu frunzele verzi-albicioase acoperite cu un puf fin și cu flori roșii-închis, rar albe (Cynoglossum officinale). 2. (Rar) Limba-mielului (Borago officinalis).Et. nec.

arăriel sm [At: BRANDZA, FL. 370 / Pl: ~i / E: nct] (Bot; reg) 1 Limba mielului (Borago officinalis). 2 Planta erbacee Cynoglossum officinale din familia boraginaceelor, cu frunze verzi-albicioase și flori roșii-închise, rar albe, cu miros greu, care crește pe coline uscate, pe pământ calcaros Si: arățel (1), arățiel (1), atrățel (1), limba boului, limba câinelui, limba cucului, limba mielului, lipici, otrățel, otrățele, papucul doamnei, plescaiță roșie, plescăită roșie, poamele mâței.

ARĂRIEL sm. 🌿 Plantă ierboasă, cu miros greu, cu rădăcina cărnoasă, tulpina dreaptă, ramificată și acoperită cu peri moi de coloare cenușie; frunzele verzi-albicioase acoperite cu un puf fin; florile roșietice, mai rar albe; crește prin locuri inculte, sterile și pietroase, cu deosebire pe un pămînt calcaros; numită și „a(t)rățel”, „limba-cîinelui” sau „plescaiță-roșie”(Cynoglossum officinale) (🖼 170).

ARĂRIEL s. m. 1. Plantă erbacee cu miros greu, cu frunzele verzi-albicioase acoperite cu un puf fin și cu flori roșii închise, rar albe (Cynoglossum officinale). 2. (Rar) Limba-mielului (Borago officinalis).Et. nec.

ARĂRIEL s. m. Plantă erbacee cu miros greu, cu frunzele albicioase acoperite de un puf fin și cu flori roșii-închise (Cynoglossum officinale).

ARĂRIEL m. reg. Plantă erbacee cu frunze verzi-albicioase acoperite cu puf și cu flori roșii-închise (rar albe), care răspândește un miros greu. /Orig. nec.

ariel s [At: BORZA, D. / Pl: ? / E: ns cf arățel] (Bot; reg) Arăriel (2) (Cynoglossum).

ARĂȚEL sm. 🌿 1 – ARĂRIEL 2 = LIMBA-MIELULUI.

ATRĂȚEL sm. 🌿 = 1 ARĂRIEL 2 = LIMBA-MIELULUI.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARĂRIEL s. (BOT.; Cynoglossum officinale) (pop.) otrățel, limba-câinelui, plescaiță-roșie.

ARĂRIEL s. (BOT.; Cynoglossum officinale) (pop.) otrățel, limba-cîinelui, plescaiță-roșie.

Intrare: arăriel
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arăriel
  • arărielul
  • arărielu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • arăriel
  • arărielului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arărielsubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.