așternut², ~ă a [At: I. IONESCU, C. 122 / Pl: ~uți, ~e / E: așterne] 1 Întins pe jos (pentru a fi călcat în picioare). 2 Întins (pe pat) pentru a dormi peste el. 3 (D. pat) Aranjat pentru culcare Si: făcut². 4 (D. masă) Aranjat pentru a mânca Si: întins². 5 Pregătit². 6 Acoperit². 7 (Fig) Pardosit².

AȘTERNUT (pl. -turi) sn. 1 Ce se așterne, ce este așternut pe jos: se odihnește molcom și străveziu pe largi ~uri de nisip (VLAH.); ~ de frunze; ~ de paie ¶ 2 Ce este așternut în pat: a fi în ~, a fi în pat, a fi culcat; a face ~ul, a face patul; a cădea la ~, a se bolnăvi ¶ 3 📰 Coalele de hîrtie pe care se face potriveala în mașină pînă a nu se începe tipărirea.

așternut a. acoperit. ║ n. 1. tot ce se întinde pentru dormit, patul cu tot ce-l acopere; 2. un fel de țesătură țărănească pentru pat.

aștérn, -út, a aștérne v. tr. (lat. astérnere. – Să aștearnă. V. strat). Întind, lungesc: a așterne mantaŭa pe pămînt. Pregătesc: a așterne patu, masa. Trîntesc: a așterne pe cineva la pămînt. Acoper: a așterne mormîntu cu florĭ, a așterne florĭ pe mormînt. Pavez: a așterne șoseaŭa cu peatră. Redactez: a așterne pe hîrtie o reclamațiune. Fig. Raportez, încondeĭez, daŭ de gol: a așterne un pungaș la judecată. V. refl. Alerg grozav, vorbind de caĭ: s’a așternut drumuluĭ.

AȘTERNUT adj. v. pus.

AȘTERNUT adj. întins, pregătit, pus. (Masă ~.)