opțiuni
  • info

14 definiții pentru balivernă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALIVERNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importanță sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din fr. baliverne.

balivernă sf [At: CARAGIALE, M. 65 / Pl: ~ne / E: fr baliverne] (Fam; mpl) Palavră.

balivérnă s.f. (fam.; mai ales la pl.) Vorbă lipsită de importanță sau născocită; palavră, vorbă de clacă. Cui debitezi dumneata asemenea baliverne? (SADOV.). • pl. -e./ <fr. baliverne.

*BALIVERNĂ (pl. -ne) sf. Fleac, moft: cum îți vine dumitale să ceri așa baliverne? (CAR.) [fr.].

BALIVERNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importantă sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din fr. baliverne.

BALIVERNĂ, baliverne, s. f. (De obicei la pl.) Vorbe de clacă; palavre, născociri, scornituri. V. fleacuri, mofturi. Bade Haralambie... cui debitezi dumneata asemenea baliverne? SADOVEANU, N. F. 181. Ei, cum îți vine dumitale să crezi asemenea baliverne? CARAGIALE, O. II 205.

BALIVERNĂ, baliverne, s. f. Vorbă de clacă; palavră, născocire. – Fr. baliverne.

BALIVERNĂ s. f. vorbă goală, lipsită de importanță sau nesocotită; palavră. (< fr. baliverne)

BALIVERNĂ ~e f. Vorbă goală; afirmație neserioasă; brașoavă; palavră. A spune ~e. /<fr. baliverne

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

balivernă s. f., g.-d. art. balivernei; pl. baliverne

balivernă s. f., g.-d. art. balivernei; pl. baliverne

balivernă s. f., g.-d. art. balivernei; pl. baliverne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BALIVERNĂ s. v. fleac, invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, nimic, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.

balivernă s. v. FLEAC. INVENȚIE. MINCIUNĂ. NĂSCOCEALĂ. NĂSCOCIRE. NĂSCOCITURĂ. NEADEVĂR. NIMIC. PALAVRĂ. PLĂSMUIRE. POVESTE. SCORNEALĂ. SCORNIRE. SCORNITURĂ.

Intrare: balivernă
balivernă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balivernă
  • baliverna
plural
  • baliverne
  • balivernele
genitiv-dativ singular
  • baliverne
  • balivernei
plural
  • baliverne
  • balivernelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

balivernă, balivernesubstantiv feminin

  • 1. Vorbă lipsită de importanță sau născocită; vorbă de clacă. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: brașoavă născocire palavră scornitură
    • format_quote Bade Haralambie... cui debitezi dumneata asemenea baliverne? SADOVEANU, N. F. 181. DLRLC
    • format_quote Ei, cum îți vine dumitale să crezi asemenea baliverne? CARAGIALE, O. II 205. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.