2 definiții pentru beghină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
beghină s.f. (bis.; în Belgia și Olanda) Femeie care trăiește într-o confrerie religioasă, instituită în sec. 12, ale cărei membre pronunță doar un jurămînt de castitate și ascultare, fără a se călugări. • pl. -e. / < fr. béguine.
BEGHINĂ s. f. călugăriță văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunțat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative. (< fr. béguine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: beghină
beghină substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
beghină, beghinesubstantiv feminin
- 1. Călugăriță văduvă sau celibatară, din Evul Mediu, care, fără a fi pronunțat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative. MDN '00
etimologie:
- béguine MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.