opțiuni

6 definiții pentru bocit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bocit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: boci1] 1-4 Care este plâns cu bocete (1-4).

bocit1 s.n. Bocire. • pl. -uri. /v. boci.

bocit2, -ă adj. 1 Plîns; jelit. Mort bocit. 2 Umflat de plîns. Față bocită. • pl. -ți, -te. /v. boci.

BOCIT sbst. Faptul de a (se) boci.

bocit a. care a fost jelit: mort bocit. ║ n. bocire: nu-i vreme de bocit.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bocit, -ă, bociți, -te, adj. Jelit. – Din boci.

Intrare: bocit (adj.)
bocit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocit
  • bocitul
  • bocitu‑
  • bocită
  • bocita
plural
  • bociți
  • bociții
  • bocite
  • bocitele
genitiv-dativ singular
  • bocit
  • bocitului
  • bocite
  • bocitei
plural
  • bociți
  • bociților
  • bocite
  • bocitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)