11 definiții pentru bruma
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRUMA, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.
BRUMA, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bruma [At: IORGA, S. D. XIII, 50 / Pzi: 3 ~ează / E: brumă + -a] 1 vi A cădea brumă. 2-3 vtr A (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bruma vb. I. 1 intr. A cădea brumă. La mijlocul lui septembrie a brumat ușor (AGÂR.). 2 tr., refl. A (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma. • prez.ind. pers. 3 -ează. /brumă + -a.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRUMA, pers. 3 brumează, vb. I. 1. Intranz. A cădea brumă. 2. Tranz. (Rar) A acoperi cu brumă. Verde frunzuță... Cît o ninge ș-o brumează, Ea e tot mîndră și creață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21. ◊ Fig. Peste munții brumați de lună era o tăcere tare ca piatra, o tăcere pustie. DAN, U. 207.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRUMA, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă. 2. Tranz. (Rar) A acoperi cu brumă. – Din brumă1.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A BRUMA ~ează 1. intranz. rar A cădea brumă. 2. tranz. A acoperi cu brumă. /Din brumă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brumà v. a cădea sau a bate bruma.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bruméz v. intr. (d. brumă). Uzitat la pers. III: brumează, cade bruma: a brumat astă-noapte. V. tr. Acoper cu brumă: florile s’aŭ ofilit, că le-a brumat. – Și imbr- (ca v. tr.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bruma (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumează; conj. prez. 3 sg. să brumeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bruma (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bruma vb., ind. prez. 3 sg. brumează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
brumaverb
-
-
- Verde frunzuță... Cît o ninge ș-o brumează, Ea e tot mîndră și creață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21. DLRLC
- Peste munții brumați de lună era o tăcere tare ca piatra, o tăcere pustie. DAN, U. 207. DLRLC
-
etimologie:
- brumă DEX '09 DEX '98