bujorel sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ei / E: bujor + -el] 1-2 (Șhp) Bujor (mic). 3 (Bot; reg) Gemănariță (Orchis Papilionacea). 4 (Bot; reg) Untul-vacii (Orchis morio). 5 (Bot; reg) Poroinic (Orchis purpurea). 6 (Bot; reg) Floare-de-leac (Ranunculus repens). 7 (Bot; reg) Rămurele (Romaria botrytis)^[1]. 8 (Pan) Bou (sau vițel) cu părul roșu. corectat(ă)

bujorel s.m. I (bot.) 1 Dim. al lui bujor; bujor mic; bujoraș. 2 Mică plantă erbacee, cu frunzele lunguiețe și ovale și cu florile mari și purpurii (Orchis papilionacea); gemănariță, poroinic. 3 Compus: bujorel-de-munte = smirdar (Rododendron kotschyi). 4 Untul-vacii (Ordis morio). 5 Floare-de-leac (Ranunculus repens). 6 Rămurele (Romaria botritis). II Analog. 1 (Nume pentru un) om frumos. 2 (Nume pentru un) bou sau vițel cu părul roșu. 3 Numele unui dans popular. ♦ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -ei. /bujor + -el.

BUJOREL, bujorei, s. m. 1. Diminutiv al lui bujor; bujoraș. 2. Mică plantă erbacee cu frunze lunguiețe și ovale și cu flori mari, purpurii; gemănariță (Orchis papilionacea). – Bujor + suf. -el.

bujorel s. m., pl. bujorei, art. bujoreii

BUJOREL s. (BOT.; Orchis papilionacea) gemănariță, (reg.) poroinic, sculătoare.

BUJOREL s. v. floare-de-leac, untul-vacii.