2 definiții pentru bunduc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bunduc1 sm [At: CHEST. II, 81/22 / Pl: ~uci / E: nct] (Reg) 1 Stâlp (de stejar). 2 Încheietură a bârnelor la unghiurile casei.
bunduc a. Mold. V. bondoc. ║ pl. taraci ce sprijină coastele prispelor țărănești (în Oltenia). [Lit. stâlpi bondoci].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: bunduc
bunduc adjectiv
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||