7 definiții pentru buroaică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUROAICĂ, buroaice, s. f. (Rar) Bură. – Bură + suf. -oaică.
BUROAICĂ, buroaice, s. f. (Rar) Bură. – Bură + suf. -oaică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
buroaică s.f. (reg.) Bură. • pl. -ce. /bură + -oaică.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUROAICĂ, buroaice, s. f. (Neobișnuit) Bură. Se uită o clipă la cer și la dealuri și mormăi pentru sine: O să fie iară buroaică... într-adevăr amenința altă «bu- roaică», altă negură cu ploaia măruntă și rece. DUMITRIU, V. L. 5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUROAICĂ, buroaice, s. f. (Rar) Bură. – Din bură + suf. -oaică.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
buroaică (rar) s. f., g.-d. art. buroaicei; pl. buroaice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
buroaică (rar) s. f., g.-d. art. buroaicei; pl. buroaice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
buroaică s. f., g.-d. art. buroaicei; pl. buroaice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
buroaică, buroaicesubstantiv feminin
- 1. Bură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bură
- Se uită o clipă la cer și la dealuri și mormăi pentru sine: O să fie iară buroaică... Într-adevăr amenința altă «buroaică», altă negură cu ploaia măruntă și rece. DUMITRIU, V. L. 5. DLRLC
-
etimologie:
- Bură + sufix -oaică. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.