12 definiții pentru băut (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UT1 s. n. Faptul de a bea.V. bea.

UT1 s. n. Faptul de a bea.V. bea.

ut1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 44 / V: (reg) beut / P: bă-ut / E: bea] 1 Înghițire a unui lichid. 2 (îlav) Pe ne~ e Fără să fi băut nimic.

ut1 s.n. 1 Faptul de a înghiți, de a bea un lichid. Se recomandă băutul apei proaspete. 2 Consumare de băuturi alcolice (în cantitate mare). Băutul este un viciu. ◊ Expr. A da de băut v. da. A se trece din băut v. trece. • /v. bea.

UT I. adj. 1 p. BEA 2 Beat: e cam ~ contr. NEBĂUT: a stat toată ziua ~ și nemîncat. II. sbst. Faptul de a bea: se tot gîndi cum s’ar putea desvăța bărbatul de la ~ul cel fără cumpăt (RET.); s’au așternut pe mîncate și pe ~e, veselindu-se împreună (CRG.).

UT1 s. n. Faptul de a bea. 1. Înghițire, consumare a unui lichid (pentru a-și potoli setea). Vitele sorbeau mai departe valul repede... Unele, cum sfîrșeau băutul, se trăgeau la o parte. CAMILAR, N.II 48. Și mai stă din băut și iar începe a mornăi. CREANGĂ, P. 214. 2. Consumare de băuturi alcoolice (în cantitate mare). Muierea lui se tot gîndi cum și-ar putea dezvăța bărbatul de la băutul cel fără cumpăt, cum l-ar putea aduce la brazdă bună. RETEGANUL, P. IV 8. ◊ Expr. A se pune (sau a se așterne) pe mîncat și pe băut (sau pe mîncate și pe băute) = a începe, a se apuca să mănînce și să bea. – Formă gramaticală: (în expr.) băute.

UT1 s. n. Faptul de a bea.Expr. A se pune (sau a se așterne) pe mîncat și pe băut (sau pe mîncate și pe băute) = a se apuca să mănînce și să bea în cantități mari. [Formă gramaticală: (în expr.) băute] – V. bea.

băut a. 1. care a băut: nemâncat și nebăut; 2. care e beat: e băut de dimineață. ║ n. fapta de a bea: bani de băut.

băút, -ă adj. Care e băut: vin băut. Care a băut: om băut. Beat: e beat răŭ. S.n. Acțiunea de a bea: s’a pus pe băut. Pe băute, bîn,d cu băutu: aicĭ nu e pe băute, ci pe muncite. – Vechĭ, iar azi Olt. Trans. beut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: băut (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ut
  • utul
  • utu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ut
  • utului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

utsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a bea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Înghițire, consumare a unui lichid (pentru a-și potoli setea). DLRLC
      • format_quote Vitele sorbeau mai departe valul repede... Unele, cum sfîrșeau băutul, se trăgeau la o parte. CAMILAR, N.II 48. DLRLC
      • format_quote Și mai stă din băut și iar începe a mornăi. CREANGĂ, P. 214. DLRLC
    • 1.2. Consumare de băuturi alcoolice (în cantitate mare). DLRLC
      • format_quote Muierea lui se tot gîndi cum și-ar putea dezvăța bărbatul de la băutul cel fără cumpăt, cum l-ar putea aduce la brazdă bună. RETEGANUL, P. IV 8. DLRLC
    • chat_bubble A se pune (sau a se așterne) pe mâncat și pe băut (sau pe mâncate și pe băute) = a începe, a se apuca să mănânce și să bea. DLRLC
  • comentariu Formă gramaticală (în expresie): băute. DLRLC
etimologie:
  • vezi bea DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.