12 definiții pentru ciont
din care- explicative (6)
- relaționale (2)
- specializate (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ciont1 sn [At: ANON. CAR. / V: cioantă sf / Pl: ~oante / E: mg csont] (Mgm) 1 Os. 2 (Pex) Ciolan (1). 3 (Île) A fi înghețat (sau adormit, uscat) ca ~ul A fi tare înghețat. 4 (Îe) Să-ți fie de ~oante Să-ți fie de cap. 5 (Gmț) Mână. 6 (Gmț; lpl) Degete.
ciont2 sm [At: H XVII, 229 / Pl: ~nți / E: nct] (Reg) Șoarece de munte Si: (îrg) ciontâc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciont3, ~oantă [At: ISPIRESCU, L. 252 / Pl: ~nți, ~oante / E: nct] 1 a (D. obiecte, lucruri sau ființe) Care are o parte lipsă (mai ales extremitățile) Cf bont, ciomp, ciong, ciung, ciunt. 2 a Care are coada scurtă. 3 a Care nu are un corn. 4 sm Bucată mică rămasă dintr-un băț, ciomag sau ramură Și ciot, ciump. 5 smf Parte rămasă dintr-un membru amputat. 6 sm (Îs) ~ul cozii Rădăcină a cozii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciont n. buștean, buturugă: un ciont de lemn. [Formă nazalizată din ciot], ║ a. tocit în vârf sau pe de mărgini. [Lit. trunchiat]. V. ciunt.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) cĭont n., pl. cĭoante și cĭonturĭ (ung. csont, os. V. cĭontonog, cĭunt, cĭot și bont). Bucată, frîntură (de lemn). Trans. Banat. Iron. Pl. Oase, cĭolane: acolo ĭ-aŭ rămas cĭoantele (V. cĭoantă): Înghețat ca cĭontu (saŭ numaĭ cĭont), înghețat bocnă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cioantă sf vz ciont1-2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIONT s. v. ciolan, os.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ciont s. v. CIOLAN. OS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ciont2, cioante, s.n. 1. (pop.) crâmpei dintr-o bucată mai mare; ciump, ciot. 2. (reg.) os, ciolan; (la pl.) degetele mâinii. 3. (reg.) buștean, buturugă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciont, cioante, s.n. (reg.) 1. Os, ciolan: „Ni, măi, dar ce fel de câine-i aiesta că nu-i trebuie ciontul? Că doar alți câini bucuroși rod cioantele” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 43). 2. (în expr.) Ciontu' de la grumaz = mărul lui Adam; gâltan. 3. (în expr.) A pune ciontu la treabă = a se strădui: „Nu vre' pune ciontu a trudi” (Grai. rom., 2000). 4. (adv.) Bocnă, tare, în expr. înghețat ciont. ■ (onom.) Cionte(a), nume de familie în jud. Maram. ■ Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. csont „os” (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciont, cioante, s.n. – (reg.) Os, ciolan: „Nu vre’ pune ciontu a trudi” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). ♦ (adv.) Bocnă, tare, în expr. înghețat ciont. ♦ (onom.) Cionte, Ciontea, nume de familie (61 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. csont „os” (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ciont, cioante, s.n. – Os: „Ieși din măduva ciontului” (Memoria 2001: 41). Ciontoș, poreclă în Strâmtura; Ciontoșan, poreclă în Oncești. – Din magh. csont.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |