13 definiții pentru coclit
din care- explicative (8)
- relaționale (2)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COCLIT, -Ă, cocliți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de aramă) Acoperit cu cocleală (1). ♦ (Despre obiecte metalice) Oxidat. 2. (Despre mâncăruri) Care a căpătat gust de cocleală (2). ♦ (Despre gură) Cu o senzație neplăcută, amară, ca de aramă coclită. ♦ (Despre gust) Specific coclelii; amar. – V. cocli.[1]
- * În original lipsește numerotarea primului sens al cuvântului. — LauraGellner
coclit1 sn [At: DA / V: cotl~ / E: cocli] 1-2 Coclire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coclit2, ~ă a [At: CANTEMIR, ap. BV I, 361 / Pl: ~iți, ~e / E: cocli] 1 (D. obiecte de aramă) Acoperit cu cocleală (1). 2 (D. obiecte metalice) Oxidat. 3 (D. mâncăruri) Care a căpătat cocleală (2). 4 (D. gură) Cu o senzație neplăcută, amară, ca de aramă coclită. 5 (D. gust) Specific coclelii (3) Si: amar. 6 (D. vița de vie) Stropit cu piatră vânătă. 7 (Fig; d. bătrâni) Slab. 8 (Fig; d. bătrâni) Ramolit. 9 (Fig) Zgârcit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COCLIT, -Ă, cocliți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de aramă) Acoperit cu cocleală (1). ♦ (Despre obiecte metalice) Oxidat. 2. (Despre mâncăruri) Care a căpătat cocleală (2). ♦ (Despre gură) Cu o senzație neplăcută, amară, ca de aramă coclită. ♦ (Despre gust) Specific coclelii; amar. – V. cocli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COCLIT, -Ă, cocliți, -te, adj. 1. (Despre metale) Acoperit cu cocleală; oxidat. Un sifon verde. bîziia pe gîtul de metal coclit. C. PETRESCU, S. 69. ♦ Fig. (Despre persoane în vîrstă) Ramolit, mucegăit. Erau bătrîni-bătrîni, cocliți de bătrîni. CARAGIALE, S. N. 261. 2. (Despre mîncări și lichide) Cu gust de cocleală (luat de la vasul în care au fost ținute). ♦ (Despre gură) Cu gust amar de cocleală. Era încă mahmur, cu gura coclită. C. PETRESCU, C. V, 48. ♦ (Despre gust) Amar, specific coclelii. Pe gît simți un gust de rugină, amăriu, coclit, putred, cald. DELAVRANCEA, S. 152.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coclit a. ruginit; fig. bătrâni, cocliți de bătrâni CAR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotlit1 sn vz coclit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotlit2, ~ă a vz coclit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COCLIT adj. v. oxidat, ruginit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
coclit adj. v. OXIDAT. RUGINIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
coclit2, -ă, cocliți, -te adj. 1. (d. oameni) prost, nerod, nătâng. 2. (d. obiecte) de proastă calitate.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coclit1, -ă, cocliți, -te adj. prost, nerod.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
papagal coclit expr. (reed.) informator depistat de membrii grupului din care face parte.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
coclit, coclităadjectiv
-
- Un sifon verde... bîzîia pe gîtul de metal coclit. C. PETRESCU, S. 69. DLRLC
-
- Erau bătrîni-bătrîni, cocliți de bătrîni. CARAGIALE, S. N. 261. DLRLC
-
-
-
- 2.1. (Despre gură) Cu o senzație neplăcută, amară, ca de aramă coclită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Era încă mahmur, cu gura coclită. C. PETRESCU, C. V, 48. DLRLC
-
- 2.2. (Despre gust) Specific coclelii. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: amar
- Pe gît simți un gust de rugină, amăriu, coclit, putred, cald. DELAVRANCEA, S. 152. DLRLC
-
-
etimologie:
- cocli DEX '09 DEX '98