11 definiții pentru cositor (persoană)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COSITOR2, -OARE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.
COSITOR2, -OARE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COSITOR2, cositori, s. m. (Popular) Cosaș. Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332. Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153. Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fin cu flori. TEODORESCU, P. P. 601.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COSITOR2 ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care cosește. /a cosi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
costoară sf vz cositor2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coștioară sf vz cositor2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuțitor sm vz cositor3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cositor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cositor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cositor adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; f. sg. și pl. cositoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COSITOR s. v. cosaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COSITOR s. cosaș. (Un ~ a ieșit la cosit.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cositor, cositorisubstantiv masculin cositoare, cositoaresubstantiv feminin
-
- Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332. DLRLC
- Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153. DLRLC
- Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fîn cu flori. TEODORESCU, P. P. 601. DLRLC
-
etimologie:
- Cosi + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX