O definiție pentru cotoi (verb)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotoi3 [At: LB / Pzi: ~esc / E: cotoi2] (Rar) 1 vr (D. animale; fam; d. oameni) A avea un contact sexual. 2 vt (D. animale; c. indică femela) A fecunda.

Intrare: cotoi (verb)
cotoi
verb (VT408)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cotoi
  • cotoire
  • cotoit
  • cotoitu‑
  • cotoind
  • cotoindu‑
singular plural
  • cotoiește
  • cotoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotoiesc
(să)
  • cotoiesc
  • cotoiam
  • cotoii
  • cotoisem
a II-a (tu)
  • cotoiești
(să)
  • cotoiești
  • cotoiai
  • cotoiși
  • cotoiseși
a III-a (el, ea)
  • cotoiește
(să)
  • cotoiască
  • cotoia
  • cotoi
  • cotoise
plural I (noi)
  • cotoim
(să)
  • cotoim
  • cotoiam
  • cotoirăm
  • cotoiserăm
  • cotoisem
a II-a (voi)
  • cotoiți
(să)
  • cotoiți
  • cotoiați
  • cotoirăți
  • cotoiserăți
  • cotoiseți
a III-a (ei, ele)
  • cotoiesc
(să)
  • cotoiască
  • cotoiau
  • cotoi
  • cotoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)