10 definiții pentru creț (păr)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CREȚ, CREAȚĂ, (I) creți, -e, adj., (II 1) creți, s. m., (II 4) crețe, s. f., (II 2, 3) crețuri, s. n. I. 1. Adj. (Despre păr, blană, lână etc.) Răsucit în inele; cârlionțat[1], buclat. 2. Adj. Cu ridicături și adâncituri; cutat, încrețit; zbârcit, ridat. II. 1. S. m. (Rar) Păr creț (1) sau încrețit; buclă, cârlionț. 2. S. n. Încrețitură la o țesătură sau la un obiect confecționat; cută, fald. 3. S. n. Încrețitură a pielii; zbârcitură, rid, cută. 4. S. f. Soi de viță-de-vie cu struguri verzi-gălbui, din care se obțin vinuri de masă. – Et. nec. corectat(ă)

  1. În original, incorect: cârlionț — LauraGellner

creț, ~eață [At: ANON. CAR. / V: (reg) crață, crăț / Pl: ~i, ~e și ~uri / E: nct] 1-2 a (D. păr, lână; îoc neted, lins) Răsucit în inele sau în spirală Si: (reg) buclat, încărlionțat. 3 a (Pan; d. ape; îoc lin) Cu valuri Si: încrețit. 4-5 av (Îe) A (se) face ~ A (se) încreți. 6 a (D. ființe, blană sau haine de blană) Cu părul ondulat. 7-8 a (Pan) Care prezintă ridicături și adâncituri sau cute (naturale). 9 a Îndoit în cute regulate Si: încrețit, ondulat, plisat. 10 av (Reg; îe) Calcă ~ Calcă mândru. 11 a (Imp) Zbârcit. 12-13 sm (Mpl) Păr ondulat de la natură sau încrețit Si: buclă, cârlionț, crețeală (1), (îrg) crețitură (1), zuluf. 14-15 sn Îndoitură la haine sau la cizme Si: cută, fald, (reg) curmătură, undă. 16 sn (Cmr; înv) Ață de bumbac răsucită Si: cretișor (2), extra-creț. 17 sn Încrețitură a pielii Si: cută, zbârcitură. 18 sf (Bot; reg) Nalbă (Lavatera thuringiaca). 19 sf (Bot; reg) Izmă creață (Mentha crispa). 20 sf (Bot; reg; pex) Izmă creață (Mentha suaveolens). 21 sf (Bot; reg; pex; lpl) Încrețiturile de pe partea de dedesubt a pălăriei unor bureți. 22 (Bot; reg) Mușcată creață (Pelargonium radula). 23 (Bot; reg; șîs crața broaștelor) Vetrice (Tanacetum vulgare). 24 sf (Bot; reg) Varietate de struguri albi. 25 sn (înv; pan) Depresiune de teren cutată.

CREȚ, CREAȚĂ, (I) creți, -e, adj., (II 1) creți, s. m. (II 4) crețe, s. f., (II, 2,3) crețuri, s. n. I. 1. Adj. (Despre păr, blană, lână etc.) Răsucit în inele; cârlionțat[1], buclat. 2. Adj. Cu ridicături și adâncituri; cutat, încrețit; zbârcit, ridat. II. 1. S. m. Păr creț sau încrețit; buclă, cârlionțat. 2. S. n. Încrețitură la o țesătură sau la un obiect confecționat; cută, fald. 3. S. n. Încrețitură a pielii; zbârcitură, rid, cută. 4. S. f. Soi de viță de vie cu struguri verzi-gălbui, din care se obțin vinuri de masă. – Et. nec. corectat(ă)

  1. În original, incorect: cârlionț — LauraGellner

CREȚ1, crețuri, s. n. (2 și) creți, s. m. 1. Buclă, cîrlionț; păr creț sau încrețit. Părul lins, cu unde albăstrui, îl poartă-n tîmple... obicei adus de pe obîrșia Ialomiței, unde nu se știa de crețuri și colțișori. DELAVRANCEA, S. 9. Părul său de aur în crețuri lungi se lasă. ALECSANDRI, P. A. 165. 2. Încrețitură la o țesătură sau la un obiect confecționat; cută, fald. Ea părea că aduce în creții rochiei ei de mătase ceva din... cochetăria balurilor la care fusese. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. Fereastra se deschise-ncet, perdeaua se dete într-o parte și dintre creții ei apăru, frumos și palid, capul blond al unui înger. EMINESCU, N. 63. Acea mîndră și sprintenă fecioară de marmură, care s-avîntă, ageră și ușoară, sub crețurile dese ale tunicii ei spartane. ODOBESCU, S. III 55. 3. Încrețitură a pielei; zbîrcitură. O femeie slabă, cu fața plină de crețuri, intră în casă. SANDU-ALDEA, N. 227.- Pl. și: (3) crețe (GOGA, C. P. 8).

creț a. 1. cu părul întortochiat sau inelat; 2. buclat. [Origină necunoscută]. ║ n. 1. îndoitură: crețurile rochii; 2. buclă: părul său de aur ’n crețuri lungi se lasă AL.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

creț2 (cârlionț) (rar) s. m., pl. creți

creț2 (cârlionț) (rar) s. m., pl. creți

creț (cârlionț) s. m., pl. creți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CREȚ adj., s. 1. adj. v. ondulat. 2. v. adj. buclat. 3. s. v. buclă. 4. adj. v. ridat. 5. s. v. rid. 6. s. v. boțitură. 7. s. v. cută.

CREȚ adj., s. 1. adj. buclat, cîrlionțat, inelat, încrețit, ondulat, (rar) zulufat, (prin Olt. și Munt.) scîrlionțat, (prin Olt.) scîrcior. (Păr ~.) 2. adj. buclat, inelat, mărgelat. (Lînă ~.) 3. s. buclă, cîrlionț, inel, ondulație, ondulă, val, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitură, (reg.) scîrlionț, zgîrlăunte, (Ban.) cocor, (prin Munt. și Mold.) scîr. (~ al părului cuiva.) 4. adj. cutat, încrețit, ridat, zbîrcit, (fam.) smochinit, (fig.) boțit, brăzdat. (Un obraz ~.) 5. s. cută, dungă, încrețitură, rid, zbîrcitură, (pop.) zbîrceală, zbîrci, (prin Transilv.) ranț, (fig.) brazdă. (O față plină de ~uri.) 6. s. boțitură, cută, încrețitură, îndoitură. (~ al pantalonilor necălcați.) 7. s. cută, fald, godeu, pliseu, pliu, (reg.) pătură. (~ al unei rochii.)

Intrare: creț (păr)
creț2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creț
  • crețul
  • crețu‑
plural
  • creți
  • creții
genitiv-dativ singular
  • creț
  • crețului
plural
  • creți
  • creților
vocativ singular
plural
creț3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • creț
  • crețul
  • crețu‑
plural
  • crețuri
  • crețurile
genitiv-dativ singular
  • creț
  • crețului
plural
  • crețuri
  • crețurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

creț, crețisubstantiv masculin

  • 1. rar Păr creț sau încrețit. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Părul lins, cu unde albăstrui, îl poartă-n tîmple... obicei adus de pe obîrșia Ialomiței, unde nu se știa de crețuri și colțișori. DELAVRANCEA, S. 9. DLRLC
    • format_quote Părul său de aur în crețuri lungi se lasă. ALECSANDRI, P. A. 165. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.