crâmpoțit¹ sn [At: DA ms / V: crăm~, ~otit, crom~ / Pl: ~uri / E: crâmpoți] (Înv) 1-4 Crâmpoțire (1-4). 5 Fragmentare. 6 Sfârtecare. 7 Măcelărire. 8-9 Crâmpoțire (8-9).

crâmpoțit², ~ă a [At: JIPESCU, O. 56 / V: crăm~, ~otit, crom~ / Pl: ~iți, ~e / E: crâmpoți] 1 Sfâșiat în bucăți inegale, în mod dezordonat Si: crâmpotat² (1). 2-3 Tăiat (inegal sau) strâmb Si: crâmpotat² (2-3). 4 (D. pâine) Din care s-a mușcat, în loc de a se tăia felii Si: crâmpotat² (4). 5 (D. pânză) Tăiat neregulat Si: crâmpotat² (5). 6 Fragmentat². 7 Sfârtecat². 8 Măcelărit² 9 (D. mâncare) Din care s-a mâncat în mod dezordonat Si: crâmpotat² (9). 10 (D. buze) Sărutat cu patimă (și mușcat).

crămpoțit¹ sn vz crâmpoțit¹

crămpoțit², ~ă a vz crâmpoțit² corectat(ă)

crâmpotit¹ sn vz crâmpoțit¹

crâmpotit², ~ă a vz crâmpoțit²

crompoțit sn vz crâmpoțit²

crâmpoțit, crâmpoțită, crâmpoțiți, crâmpoțite, adj. (reg.) 1. rupt, tăiat (în bucățele inegale); îmbucătățit, bucățelit; sfărtecat, sfâșiat. 2. pișcat, mușcat.