11 definiții pentru cuțitar
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUȚITAR, cuțitari, s. m. 1. Persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat. 2. (Fam.) Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări; bătăuș. – Cuțit + suf. -ar.
CUȚITAR, cuțitari, s. m. 1. Persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat. 2. (Fam.) Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări; bătăuș. – Cuțit + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de gudovan
- acțiuni
cuțitar sm [At: LEX. MARS. 17 / V: ~țâtar / Pl: ~i / E: cuțit + -ar] 1-4 Persoană care face, repară, ascute etc. sau vinde cuțite. 5 Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei dispute. 6 Hoț care amenință cu cuțitul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUȚITAR, cuțitari, s. m. (Familiar) Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul certei sau încăierării.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUȚITAR ~i m. 1) Persoană care face sau vinde cuțite. 2) fam. Scandalagiu gata oricând să scoată cuțitul și să lovească. /cuțit + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cuțitar m. cel ce face sau vinde cuțite, bricege, foarfeci.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuțitár m. (d. cuțit). Fabricant saŭ vînzător de cuțite, de foarfece ș. a. Asasin cu cuțitu (ca lat. sicarius, d. sica, cuțit).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cuțâtar sn vz cuțitar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cuțitar s. m., pl. cuțitari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cuțitar s. m., pl. cuțitari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuțitar s. m., pl. cuțitari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
cuțitar, cuțitari s. m. 1. persoană îndemânatică în folosirea cuțitului ca armă. 2. persoană care umblă înarmată cu cuțit.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cuțitar, cuțitarisubstantiv masculin
- 1. Persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat. DEX '98 DEX '09
- 2. Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bătăuș
etimologie:
- Cuțit + sufix -ar. DEX '98 DEX '09