feriguță sf [At: PANȚU, PL. / V: ~reg~, ~recuță / Pl: ~țe / E: ferigă + -uță] 1 (Șîc ~-dulce) Plantă erbacee din familia polipodiaceelor, cu frunze lanceolate, penatipartite, cu lobii oblong-lanceolați obtuzi, care crește pe stâncile umede din pădurile montane Si: ferigă (3), ferigea (3), iarbă-dulce (Polypodium vulgare). 2 (Bot; Buc) Ruginiță (Asplenium ruta-muraria). 3 (Bot; reg; îf ferecuță) Vetrice (Chrysanthemum vulgare).

aspenchiu sm [At: BARCIANU / Pl: nct / E: lat Asplenium] (Bot; reg) Spinarea-lupului (Adianthum capillus-veneris).

ferecuță sf vz feriguță

fereguță sf vz feriguță

FERIGUȚĂ s. v. ruginiță.

feriguță s. v. RUGINIȚĂ.

FEREGUȚĂ s. (BOT.; Polypodium vulgare) (reg.) ferigă, iarbă-dulce.

FEREGUȚĂ s. (BOT.; Polypodium vulgare) (reg.) ferigă, iarbă-dulce.

POLYPODIUM L., FERIGUȚĂ, fam. Polypodiaceae. Gen originar din pădurile tropicale și subtropicale, din locuri umbroase și umede, cca 300 specii. Frunze adînc-aripate cu aripi întregi, înserate pe rizomi tîrîtori. Sori mari, rotunzi, pe nervurile feței inferioare ale frondelor, pe nervura centrală sau pe unul sau mai multe rînduri între nervurile laterale. Pețiolii prezintă internodii.