5 definiții pentru fluieră-vânt (s.f.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FLUIERA, fluier, vb. I. Intranz. I. 1. A emite un sunet asemănător cu al fluierului (1) sau o combinație (melodică) de sunete, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură. ◊ Compus (Pop. și fam.): fluieră-vânt s. m. și f. = om care își pierde vremea, care umblă haimana. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete asemănătoare cu ale fluierului (1). ♦ Tranz. (La spectacole, manifestări sportive etc.) A-și manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluierături. 2. A cânta din fluier (1). 3. A emite sunete ascuțite întrebuințând un instrument special, mai ales pentru semnalizare. II. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascuțit și puternic; a șuiera. [Pr.: flu-ie-] – Din fluier.
A FLUIERA2 fluier tranz. 1) A cânta prin fluierat. ~ o melodie. ◊ Fluieră-vânt calificativ depreciativ, atribuit unei persoane care umblă fără rost; pierde-vară. 2) A trata cu fluierături (manifestând nemulțumire, dezaprobare). [Sil. flu-ie-] /Din fluier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!fluieră-vânt (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui fluieră-vânt; pl. fluieră-vânt
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
!fluieră-vânt (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui fluieră-vânt; pl. fluieră-vânt
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fluieră-vânt invar.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fluieră-vânt, fluieră-vântsubstantiv masculin fluieră-vânt, fluieră-vântsubstantiv feminin
- 1. Om care își pierde vremea, care umblă haimana. DEX '09 DLRLCsinonime: pierde-vară
- Fata tot șezînd la fereastră, vedea pe un june fluieră-vînt, umblînd de colo pînă colo. ISPIRESCU, L. 120. DLRLC
-