8 definiții pentru frăguță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRĂGUȚĂ, frăguțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui fragă; frăguliță (1), frăgușoară. – Fragă + suf. -uță.

FRĂGUȚĂ, frăguțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui fragă; frăguliță (1), frăgușoară. – Fragă + suf. -uță.

frăguță sf [At: MARIAN, S. R. II, 113/ Pl: ~țe / E: fragă + -uță] 1-2 (Șhp) Fragă (mică) Si: (pop) frăguliță (1-2), (pop) frăgușoară (1-2), (Mol) frăgușor (1-2).

FRĂGUȚĂ, frăguțe, s. f. (Popular) Diminutiv al lui fragă. Frunză verde ș-o frăguță, Nu stă lumea-ntr-o drăguță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 405.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

frăguță s. f., g.-d. art. frăguței; pl. frăguțe

frăguță s. f., g.-d. art. frăguței; pl. frăguțe

frăguță s. f., g.-d. art. frăguței; pl. frăguțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FRĂGUȚĂ s. (BOT.) frăguliță, frăgușoară.

FRĂGUȚĂ s. (BOT.) frăguliță, frăgușoară.

Intrare: frăguță
frăguță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frăguță
  • frăguța
plural
  • frăguțe
  • frăguțele
genitiv-dativ singular
  • frăguțe
  • frăguței
plural
  • frăguțe
  • frăguțelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frăguță, frăguțesubstantiv feminin

etimologie:
  • Fragă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.