opțiuni
  • info

12 definiții pentru fâneață

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂNEAȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață.

FÂNEAȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață.

fâneață sf [At: (a. 1742) IORGA, S. D. VI, 40 / V: fâneț sn / Pl: ~ețe / E: fân + -eață] Teren pe care crește iarbă pentru fân Si: fânărie (1), fănaț (1).

FÂNEAȚĂ fânețe f. Loc unde crește iarbă pentru fân. /fân + suf. ~eață

fâneț sn vz fâneață

FÎNEAȚĂ, fînețe, s. f. Fînaț (1), fînărie (1). Fînețele porneau ca valurile unei mări, șuierînd cîteodată, adiind încet adeseori, pline totdeauna de zvonul lumii nevăzute, ascunsă în sînul lor. SADOVEANU, O. I 161. După cîteva ceasuri de rătăcire în fînețele cosite și de-a curmezișul miriștilor țepoase, trebuia să odihnim în amiaz, la moară. C. PETRESCU, S. 24. Pe fînețele-nflorite cu frumoase albăstrele, Curge ca o bucurie pîrîuașul cristalin. BELDICEANU, P. 57.

FÎNAȚĂ s. f. v. fîneață.

fînáț n., pl. urĭ, și (maĭ des) fîneáță f., pl. fînețe și (Btș.) fînețe (d. fîn). Ĭarbă bună de cosit, de făcut fîn. Suprafață acoperită de asemenea ĭarbă. Pl. fînețurĭ (Lung. Univ. 9 Dec. 19 9; 3, 2). V. pășune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fâneață s. f., g.-d. art. fâneței; pl. fânețe

fâneață s. f., g.-d. art. fâneței; pl. fânețe

fâneață s. f., g.-d. art. fâneței; pl. fânețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FÂNEAȚĂ s. cositură, fânaț, (Transilv. și Ban.) prat. (Loc de ~.)

FÎNEAȚĂ s. cositură, fînaț, (Transilv. și Ban.) prat. (Loc de ~.)

Intrare: fâneață
fâneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâneață
  • fâneața
plural
  • fânețe
  • fânețele
genitiv-dativ singular
  • fânețe
  • fâneței
plural
  • fânețe
  • fânețelor
vocativ singular —
plural —
fânață substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fânață
  • fânața
plural
  • fânațe
  • fânațele
genitiv-dativ singular
  • fânațe
  • fânaței
plural
  • fânațe
  • fânațelor
vocativ singular —
plural —
fâneț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fâneață, fânețesubstantiv feminin

  • 1. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cositură fânaț fânărie prat
    • format_quote Fînețele porneau ca valurile unei mări, șuierînd cîteodată, adiind încet adeseori, pline totdeauna de zvonul lumii nevăzute, ascunsă în sînul lor. SADOVEANU, O. I 161. DLRLC
    • format_quote După cîteva ceasuri de rătăcire în fînețele cosite și de-a curmezișul miriștilor țepoase, trebuia să odihnim în amiaz, la moară. C. PETRESCU, S. 24. DLRLC
    • format_quote Pe fînețele-nflorite cu frumoase albăstrele, Curge ca o bucurie pîrîuașul cristalin. BELDICEANU, P. 57. DLRLC
etimologie:
  • Fân + sufix -eață. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.