12 definiții pentru găina (lâncezi)
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GĂINA2, găinez, vb. I. Intranz. (Pop.; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-. – Var.: găini vb. IV] – Din găină.
găina [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / P: gă-i~ / V: ~ni / Pzi: ~nez / E: drr găină] 1 vr (D. păsări) A se găinăța Cf băliga. 2 vi (D. ființe) A lâncezi (ca o găină bolnavă). 3 vr (Îe) A se duce unde s-a ~t cioara-ntâi A se duce departe, de unde să nu se mai întoarcă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GĂINA2, găinez, vb. I. Intranz. (Rar; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-. – Var.: găini vb. IV] – Din găină.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GĂINA, găinez, vb. I. 1. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul. Vrăbiile s-au găinat pe scară. 2. Intranz. (Despre oameni) A lîncezi (ca o găină bolnavă). Ce facem cu băiatul? Nu arată bine. E pierit. Găinează mereu. PAS, Z. I 288. Mă-sa nu se îndreptează, ci găinează. ISPIRESCU, L. 128. – Pronunțat: gă-i-. – Variantă: (2) găini (ISPIRESCU, L. 264) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
găinà v. a avea găinare, a lâncezi: mă-sa găinează și se topește de pe picioare ISP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GĂINI vb. IV v. găina2.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GĂINI vb. IV v. găina2.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GĂINI vb. IV v. găina.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
găinéz v. intr. Munt. Rar. Lîncezesc. V. refl. Vechĭ. Mă găinățez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
găina1 (a ~) (a boli) (pop.) (desp. gă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. găinez, 3 găinează; conj. prez. 1 sg. să găinez, 3 să găineze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
găina2 (a se ~) (a se găinăța) (desp. gă-i-) vb. refl., ind. prez. 3 se găinează, imperf. 3 pl. se găinau; conj. prez. 3 să se găineze; ger. găinându-se
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
găina1 (a ~) (a boli) (pop.) (gă-i-) vb., ind. prez. 3 găinează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
găina vb., ind. prez. 3 sg. găinează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: gă-i-na
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
găina, găinezverb
-
- Ce facem cu băiatul? Nu arată bine. E pierit. Găinează mereu. PAS, Z. I 288. DLRLC
- Mă-sa nu se îndreptează, ci găinează. ISPIRESCU, L. 128. DLRLC
-
etimologie:
- găină DEX '09