hálmeș-bálmeș, V. talmeș.

talmeș-balmeș sn [At: CONTEMPORANUL, V₁, 27 / V: ha~-~, halumiș-balumiș, ~moș-~moș, ~muș-balmuș / Pl: ~uri / E: ns cf balmoș] (Fam) 1 Amestec din care nu se mai poate alege nimic. 2 Si: chiseliță, terci¹ (12). 2 (Îe) A face ~ (pe cineva) A bate zdravăn. 3 (Pex) Învălmășeală. 4 (Reg) Balmoș (1).

tálmeș-bálmeș adv. (d. balmoș, ĭar talmeș acomodat după acesta). Claĭe peste grămadă, în dezordine. S. n., pl. e. Amestecătură. – În Vc. halmeș-balmeș (rev. I. Crg. 8, 156). V. huștĭulĭuc.