jitniță sf [At: TETRAEV. (1574), 204 / V: jicn~, jign~, (reg) jâgn~, jât~ / Pl: ~țe, (Mol) ~ți / E: slv житъница] (Înv) 1 Hambar. 2 Groapă în care se păstrează cartofi sau grâu.

JITNIȚĂ, jitnițe, s. f. (Învechit) Magazie de grîne; grînar, hambar. Ștefan-vodă îi îndemna pe boieri să aibă milă de noroade; cei cu stare să deschidă jitnițele. SADOVEANU, N. P. 49. – Variante: jicniță (MACEDONSKI, O. III 9, ODOBESCU, S. I 126), jigniță (MACEDONSKI, O. III 58) s. f.

JITNIȚĂ ~e f. înv. Magazie pentru păstrarea cerealelor; grânar; hambar. /<sl. žitinica

jítniță f., pl. e (vsl. žitĭnica, hambar; sîrb. bg. rus. žitnica. V. jitar). Hambar, grînar (maĭ ales al domnuluĭ saŭ al stăpîniriĭ). – Și jicn- și jign-.

jâgniță sf vz jitniță

jâtniță sf vz jitniță

jicniță sf vz jitniță

jigniță sf vz jitniță

JICNIȚĂ s. f. v. jitniță.

JIGNIȚĂ s. f. v. jitniță.

jicniță f. V. jignită: jicnița cu toată zahereaua OD.

jigniță f. grânar domnesc. [Vechiu-rom. jitniță = slav. JITĬNIȚA grânar, din JITO, grâu].

jitniță (înv.) s. f., g.-d. art. jitniței; pl. jitnițe

jitniță (înv.) s. f., g.-d. art. jitniței; pl. jitnițe

jitniță s. f., g.-d. art. jitniței; pl. jitnițe

jitniță

jitniță, -țe.

JITNIȚĂ s. v. grânar, hambar, pătul.

jitniță s. v. GRÎNAR. HAMBAR. PĂTUL.

jitniță, jitnițe s. f. Magazie, hambar. ♦ (Sens biblic) Loc unde se vor aduna cei drepți în bis. cerească în ziua secerișului sau a dreptei judecăți. – Din sl. žitĭnĭca.