9 definiții pentru limbuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LIMBUȚĂ, limbuțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui limbă. – Limbă + suf. -uță.
limbuță sf [At: DEX / Pl: ~țe / E: limbă + -uță] 1-2 (Pop; șhp) Limbuliță (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LIMBUȚĂ, limbuțe, s. f. Diminutiv al lui limbă. – Limbă + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LIMBUȚĂ, limbuțe, s. f. Diminutiv al lui limbă (I). Motănașul țupăi delicat pe horn, pe prichici și jos. Începu a linchi cu limbuța-i trandafirie. SADOVEANU, B. 32.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
limbuță (fam.) s. f., g.-d. art. limbuței; pl. limbuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
limbuță (fam.) s. f., g.-d. art. limbuței; pl. limbuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
limbuță s. f., g.-d. art. limbuței; pl. limbuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LIMBUȚĂ s. limbușoară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LIMBUȚĂ s. limbușoară.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
limbuță, limbuțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui limbă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: limbușoară
- Motănașul țupăi delicat pe horn, pe prichici și jos. Începu a linchi cu limbuța-i trandafirie. SADOVEANU, B. 32. DLRLC
-
etimologie:
- Limbă + sufix -uță. DEX '09 DEX '98