14 definiții pentru lunecuș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUNECUȘ, (1) lunecușuri, s. n. 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se lunecă. ♦ Ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. – Luneca + suf. -uș.

lunecuș sn [At: ODOBESCU, S. II, 532 / V: (reg) ~nic~ / Pl: ~uri / E: luneca + -uș] 1 Teren lunecos (1). 2 Ghețuș. 3 Alunecare. 4 (Îvr; fig) Păcat.

LUNECUȘ, lunecușuri, s. n. 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se alunecă. ♦ Ghețuș. 2. Alunecare. – Luneca + suf. -uș.

LUNECUȘ, (1) lunecușuri, s. n. 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se lunecă, teren lunecos (după ploaie sau prin îngheț). Pe la cîte un lunecuș mai repede, el vroia s-o ajute. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. ♦ Loc unde se dau copiii pe gheață; ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. Mergeau cu mare grijă și la oarecare depărtare unul de altul, că era primejdie de lunecuș. V. ROM. noiembrie 1953, 11.

LUNECUȘ ~uri n. 1) Loc umed sau înghețat pe care se lunecă. 2) Loc unde se dau copiii pe gheață; ghețuș. /a luneca + suf. ~uș

ALUNECUȘ, LUNECUȘ (pl. -ușuri), sn. Loc unde se alunecă ușor, unde se poate da pe ghiață.

lúnec, -ătúră, -ós, -úș, V. alunec, -ătură, -os, -uș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lunecuș s. n., pl. lunecușuri

lunecuș s. n., (locuri) pl. lunecușuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUNECUȘ s. alunecuș, ghețuș, (reg.) răpăguș, (Ban.) rapăg.

Intrare: lunecuș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lunecuș
  • lunecușul
  • lunecușu‑
plural
  • lunecușuri
  • lunecușurile
genitiv-dativ singular
  • lunecuș
  • lunecușului
plural
  • lunecușuri
  • lunecușurilor
vocativ singular
plural
lunicuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lunecuș, lunecușurisubstantiv neutru

  • 1. Loc (umed sau înghețat) pe care se alunecă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe la cîte un lunecuș mai repede, el vroia s-o ajute. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. DLRLC
  • 2. rar (numai) singular Alunecare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: alunecare
    • format_quote Mergeau cu mare grijă și la oarecare depărtare unul de altul, că era primejdie de lunecuș. V. ROM. noiembrie 1953, 11. DLRLC
etimologie:
  • Luneca + sufix -uș. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.