opțiuni
  • info

13 definiții pentru miorea / miorică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIOREA, -ICĂ, miorele, s. f. Mioriță. [Pr.: mi-o-] – Mioară + suf. -ea. – Miorică: cu schimbare de sufix.

miorea sf [At: BARONZI, L. 113 / P: mi-o~ / Pl: ~ele / E: mioară + -ea] 1-6 (Reg; șhp) Mioriță (1-6).

MIOREA, miorele, s. f. Mioriță. [Pr.: mi-o-] – Mioară + suf. -ea.

MIOREA, miorele, s. f. Mioriță. Mă despart acum De berbeci și miorele Și de voi, dragile mele oi. COȘBUC, P. II 167. Iar o biată miorea Tot în urmă rămînea. SEVASTOS, C. 295. Nu să lasă de doiniță Mînînd printre floricele Albișoare miorele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 76. – Pronunțat: mi-o-,

miorică sf [At: DENSUSIANU, Ț. H. 218 / Pl: (rar) ~ici / E: miorea css] 1-6 (Reg; șhp) Mioriță (1-6).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

miorea/miorică (rar) (mi-o-) s. f., g.-d. art. miorelei; pl. miorele, art. miorelele

miorea/miorică s. f. (sil. mi-o-), g.-d. art. miorelei; pl. miorele

!miorică (rar) (desp. mi-o-) s. f., g.-d. art. miorelei; pl. miorele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIOREA s. (ZOOL.) mioriță. (~ laie.)

MIOREA s. (ZOOL.) mioriță. (~ laie.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

miorea, miorele, s.f. – (bot.) Breabăn, floarea-paștilor, floare de vioară, trei cai (Hepatica nobilis). Formă atestată în jurul Sighetului (Borza, 1968: 83). – Din mioară + suf. -ea (DEX, MDA).

miorea, miorele, s.f. – (bot.) Breabăn, floarea-paștilor, floare de vioară, trei cai (Hepatica nobilis). Formă atestată în jurul Sighetului (Borza 1968: 83). – Din mior + -rea.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIORÍCĂ s. f. v. miorea.

Intrare: miorea / miorică
  • silabație: mi-o-rea info
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miorea
  • mioreaua
plural
  • miorele
  • miorelele
genitiv-dativ singular
  • miorele
  • miorelei
plural
  • miorele
  • miorelelor
vocativ singular —
plural —
  • silabație: mi-o- info
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miorică
  • miorica
plural
  • miorele
  • miorelele
genitiv-dativ singular
  • miorele
  • miorelei
plural
  • miorele
  • miorelelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miorea, miorele / miorică, miorelesubstantiv feminin

  • 1. Mioriță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mioriță
    • format_quote Mă despart acum De berbeci și miorele Și de voi, dragile mele oi. COȘBUC, P. II 167. DLRLC
    • format_quote Iar o biată miorea Tot în urmă rămînea. SEVASTOS, C. 295. DLRLC
    • format_quote Nu să lasă de doiniță Mînînd printre floricele Albișoare miorele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 76. DLRLC
etimologie:
  • Mioară + sufix -ea. DEX '09 DEX '98
  • Mioară, cu schimbare de sufix. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.