7 definiții pentru momițoi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOMIȚOI, momițoi, s. m. (Reg.) Augmentativ al lui momiță2; masculul maimuței. – Momiță2 + suf. -oi.
momițoi sm [At: DDRF / Pl: ~ / E: momiță3 + -oi] 1-2 (Reg) Maimuțoi (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOMIȚOI, momițoi, s. m. (Reg.) Augmentativ al lui momiță; masculul maimuței. – Momiță3 + suf. -oi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
momițoi (maimuțoi) (reg.) s. m., pl. momițoi, art. momițoii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
momițoi (maimuțoi) (reg.) s. m., pl. momițoi, art. momițoii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
momițoi s. m., pl. momițoi, art. momițoii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MOMIȚOI s. m. 1. (Regional) Maimuțoi (1). Cf. DDRF, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, ALR SN III h 686. 2. (Familiar) Maimuțoi (2). Tu, momițoiule, n-ai putea să-mi spui, ce-ai făcut cu fruntea ta cea de două degete ? HOGAȘ, H. 60. – Pl.: momițoi. – Momiță + suf. -oi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M78) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |