9 definiții pentru mărit (măritat)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂRIT2 s. n. (Pop.) Măritat1. ◊ Loc. adj. De mărit = (despre fete) bună de măritat. ◊ Expr. A-și face de mărit = a face vrăji pentru a se mărita. – Din mărita (derivat regresiv).
MĂRIT2 s. n. (Pop.) Măritat1. ◊ Loc. adj. De mărit = (despre fete) bună de măritat. ◊ Expr. A-și face de mărit = a face vrăji pentru a se mărita. – Din mărita (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mărit2 sn [At: CIHAC, I, 158 / Pl: (nob) ~uri / E: pvb mărita] (Pop) 1 Măritat1 (1). 2 (Îla) De ~ De măritat. 3 (În superstiții; îe) A-și face de ~ A face vrăji, farmece pentru a se mărita.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRIT1 s. n. (Popular) Măritat. Măritu-i lucru mare, Nime nu-l poate stricare. MARIAN, NU. 287. ♦ Loc. adj. De mărit = de măritat, în vîrstă potrivită pentru căsătorie. Pare-mi bine c-ați venit, Dar n-am fată de mărit. BIBICESCU, P. P. 268.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mărit2 (măritat, mărire) (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mărit2 (măritat, mărire) (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mărit (măritat, mărire) s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂRIT s. v. bărbat, căsătorie, ginere, măritat, măritiș, mire, soț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărit s. v. BĂRBAT. CĂSĂTORIE. GINERE. MĂRITAT. MĂRITIȘ. MIRE. SOȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂRÍT2 s. n. (Popular) Măritat1. Cf. CIHAC, I, 158. Fețișoară cu părinți, Nu sili să te măriți, Că măritu-i lucru mare, Nime nu-l poate stricare. MARIAN, NU. 287, cf. TDRG, ALR II 2 679/95. ◊ Loc. adj. De mărit = de măritat, v. m ă r i t a t1. Pețitorii. . . trag mai întîi la un cunoscut sau la un vecin de-a omului cu fata de mărit. MARIAN, NU. 120, cf. BUL. FIL. VII-VIII, 366. Pare-mi bine c-ați venit, Dar n-am fată de mărit. BIBICESCU, P. P. 268. De ești fată de mărit, Mă primești tu la pețit? BÎRLEA, B. 110, cf. ALR II/I h 156, ib. MN 110, 2 802/64. (E x p r. ; în superstiții) A-și face de mărit = a face vrăji, farmece pentru a se mărita. Marți seara și sâmbătă seara își fac fetele de mărit pe vale. GOROVEI, CR. 10. - Postverbal de la mărita.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
măritsubstantiv neutru
-
- Măritu-i lucru mare, Nime nu-l poate stricare. MARIAN, NU. 287. DLRLC
- De mărit = (despre fete) bună de măritat. DEX '09 DLRLC
- Pare-mi bine c-ați venit, Dar n-am fată de mărit. BIBICESCU, P. P. 268. DLRLC
-
- A-și face de mărit = a face vrăji pentru a se mărita. DEX '09
-
etimologie:
- mărita DEX '09