O definiție pentru nătăfleață (s.m.)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+nătăfleață (desp. -tă-flea-) s. m. și f., g.-d. art. lui nătăfleață; pl. nătăfleață
Intrare: nătăfleață (s.m.)
nătăfleață2 (s.m.) substantiv masculin invariabil
| substantiv masculin (M999) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural |
| — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
nătăfleț, nătăflețisubstantiv masculin nătăfleață, nătăfleațăsubstantiv feminin invariabil nătăfleață, nătăfleațăsubstantiv masculin invariabil nătăfleț, nătăfleațăadjectiv
- 1. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală cu ușurință toți. DEX '09 DEX '98
- 1.1. (Om) prost, tont, nătâng. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Să-l certe, să-l ocărască... Nerod, nătărău făcîndu-l, nătăfleț, guguman, prost. PANN, P. V. III 127. DLRLC
- D-o fi vrun drumeț Prost și nătăfleț, O palmă să-i dați... Slobod să-l lăsați. TEODORESCU, P. P. 493. DLRLC
- Aș fi o nătăfleață să dau cu piciorul norocului. REBREANU, I. 54. DLRLC
- Pică pară mălăiață, în gura lui nătăfleață, se spune despre omul care așteaptă să-i vină toate de-a gata, fără nici o osteneală din partea lui. DLRLC
- comentariu Forma feminină este adesea folosită pentru a desemna o persoană de sex masculin. DLRLC
-
-
etimologie:
- nătărău și fleț DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.