2 definiții pentru otic (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OTIC, -Ă adj. Al urechii. [< fr. otique].
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+otic1 (referitor la ureche) adj. m. (+ s. n.: produs ~); f. otică (secreție ~), pl. otice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: otic (adj.)
otic2 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
otic, oticăadjectiv
- 1. Al urechii. DN
etimologie:
- otique DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.