primenire sf [At: BIBLIA (1688), 3611/19 / Pl: ~ri / E: primeni] 1 Înlocuire parțială sau totală cu altceva (nou) Si: împrospătare, înnoire, primeneală (1), primenit¹ (1), reînnoire. 2 Luare a unei forme, a unui aspect, conținut noi. Si: primeneală (2), primenit¹ (2). 3 (Îvr; spc) Schimbare a numelui cuiva și punere a unui nume nou Si: primenit¹ (3). 4 Schimbare a pansamentului la răni, la plăgi Si: primenit¹ (4). 5 Vindecare de boală Si: primenit¹ (5). 6 Schimbare a lenjeriei purtate și murdare cu alta curată Si: primeneală (5), primenit¹ (6). 7 Schimbare a hainelor cu altele curate, curățate, bune Si: primenit¹ (7). 8 Punere de potcoave noi la cabaline Si: primenit¹ (8). 9 (Pex) Împodobire a picioarelor cailor Si: primenit¹ (9). 10 (D. lună și lumina ei) Situare în faza de creștere sau descreștere, apărând sau dispărând din umbra pământului Si: primenit¹ (10). 11 (Îvr; îf premenire) Transfigurare. 12 (Îvr; îf premenire) Desfătare. 13 (Îvr; îf premenire) Mutare.

PRIMENIRE, primeniri, s. f. Acțiunea de a (d e) primeni; fig. schimbare (în bine), împrospătare, înnoire, regenerare. Procesul de primenire a limbii populare e un fenomen firesc. SADOVEANU, E. 34. Toate s-au petrecut, s-au schimbat și s-au înlocuit într-o primenire îndelungă, de la veac la veac, pînă la fața de astăzi a oamenilor și a locurilor. C. PETRESCU, R. DR. 48. Se bucura simțind că primenirea lui sufletească, oricum o răsucea, îi încălzea inima. REBREANU, P. S. 71. – Variantă: (regional) premenire s. f.

premenire^[1] sf vz primenire

primenire s. f., g.-d. art. primenirii; pl. primeniri

primenire s. f., g.-d. art. primenirii; pl. primeniri

primenire s. f., g.-d. art. primenirii; pl. primeniri

PRIMENIRE s. 1. primeneală, primenit, schimbare, schimbat. (~ așternuturilor.) 2. v. împrospătare.

PRIMENIRE s. 1. primeneală, primenit, schimbare, schimbat. (~ așternuturilor.) 2. împrospătare, purificare, ventilare. (~ aerului din încăpere.)