6 definiții pentru păstrăvior
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂSTRĂVIOR, păstrăviori, s. m. Diminutiv al lui păstrăv (1). – Păstrăv + suf. -ior.
PĂSTRĂVIOR, păstrăviori, s. m. Diminutiv al lui păstrăv (1). – Păstrăv + suf. -ior.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
păstrăvior, ~oară [At: RĂDULESCU-CONDIN, L. 21 / Pl: ~i, ~oare / E: păstrăv + -ior] 1-14 sm (Iht; șhp) Păstrăv (1-7) (mic). 15 smp (Bot; Mun) Bureți comestibili cu pălărie mare, neidentificați mai îndeaproape, care cresc la rădăcina unor pomi Vz păstrăv1 (8-9, 11-16). 16 a (Îs pere ~oare) Varietate de pere mici, alungite, galbene-aurii, pe partea însorită rumenite, cu puncte ruginii, asemănătoare cu cele de la păstrăv1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂSTRĂVIOR, păstrăviori, s. m. Diminutiv al lui păstrăv. – Pronunțat: -vior.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
păstrăvior (desp. -vior) s. m., pl. păstrăviori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
păstrăvior (-vior) s. m., pl. păstrăviori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
păstrăvior s. m., pl. păstrăviori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: păs-tră-vior
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
păstrăvior, păstrăviorisubstantiv masculin
etimologie:
- Păstrăv + sufix -ior. DEX '98 DEX '09