satisfăcut, ~ă a [At: PROT-POP., N. D. / Pl: ~uți, ~e / E: satisface] 1 (D. oameni) Ale cărui dorințe, exigențe, necesități etc. au fost îndeplinite. 2 (D. oameni) Plin de satisfacție (6) Si: mulțumit, împăcat. 3 (D. manifestări ale omului) Care exprimă mulțumire, satisfacție (6).

SATISFĂCUT, -Ă, satisfăcuți, -te, adj. Care este plin de mulțumire, de satisfacție; care exprimă mulțumire, mulțumit. Cuprinse cu o privire satisfăcută și protectoare copiii strînși în juru-i. C. PETRESCU, C. V. 9. ♦ Ale cărui dorințe, exigențe au fost îndeplinite, căruia i s-a dat satisfacție. Nu mi s-a adresat nimeni să plece nesatisfăcut. C. PETRESCU, C. V. 134. Satisfăcut, portarul se înmuie și nu-i ascultă pînă la capăt. REBREANU, R. I 269. Pentru astă-dată vă cred satisfăcuți. CARAGIALE, O. III 142. ♦ (Despre dorințe, exigențe) Îndeplinit.

SATISFĂCUT, -Ă adj. Mulțumit, plin de satisfacție. ♦ (Despre dorințe) Îndeplinit. [< satisface].

SATISFĂCUT adj. 1. mulțumit, (înv. și pop.) norocit, (înv. și reg.) mulțumitor, (înv.) odihnit, (rar fig.) sătul. (Un om pe deplin ~.) 2. v. împăcat. 3. v. bucuros. 4. v. îndeplinit.

SATISFĂCUT adj. 1. mulțumit, (înv. și pop.) norocit, (înv. și reg.) mulțumitor, (înv.) odihnit, (rar fig.) sătul. (Un om pe deplin ~.) 2. împăcat, mulțumit, (pop.) împăciuit. (Cu inima ~.) 3. bucuros, mulțumit, vesel, voios. (Se duce ~ la lucru.) 4. împlinit, îndeplinit, înfăptuit, realizat. (Un vis ~.)

Satisfăcut ≠ nesatisfăcut, nemulțumit