opțiuni
  • info

13 definiții pentru semănătoare (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMĂNĂTOR, -OARE, semănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător.

semănător1, ~oare [At: PSALT. HUR. 111v/22 / V: (pop) săm~, (înv) sămân~, ~mân~ / Pl: ~i, ~oare / E: semăna1 + -ător] 1 sm, (rar) sf Persoană care pune sau aruncă semințele necesare unei culturi în pământ (pregătit). 2 sm, (rar) sf (Pop) Persoană care aruncă boabe de grâu, de orez, bomboane, stafide etc. la Anul Nou, la nuntă etc., însoțind gestul de o urare. 3 sf Unealtă sau mașină agricolă care execută semănatul (1) culturilor agricole Si: (reg) mărcătoare, (înv) semănariță. 4 sm, (rar) sf (Rar; fig) Propovăduitor. 5 sm, (rar) sf (Rar; fig) Persoană care împrăștie nenorociri, necazuri etc.

semănător2, ~oare a [At: M. COSTIN, LET. I, 8/4 / V: săm~ / Pl: ~i, ~oare / E: semăna2 + -ător] (Înv) Asemănător.

SEMĂNĂTOR, -OARE, semănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător.

SEMĂNĂTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care seamănă. /a semăna + suf. ~tor

semănătór, -oáre s. Persoană care seamănă (v. tr.). – În est să-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

semănătoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. semănătoarei; pl. semănătoare

semănătoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. semănătoarei; pl. semănătoare

semănătoare (persoană) s. f., g.-d. art. semănătoarei; pl. semănătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEMĂNĂTOR adj. v. analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, similar.

SEMĂNĂTOR s., adj. v. popularizator, propagator, propovăduitor, răspânditor.

semănător adj. v. ANALOG. APROPIAT. ASEMĂNĂTOR. ASEMENEA. CORESPONDENT. ÎNRUDIT. SIMILAR.

semănător s., adj. v. POPULARIZATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. RĂSPÎNDITOR.

Intrare: semănătoare (persoană)
semănătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semănătoare
  • semănătoarea
plural
  • semănătoare
  • semănătoarele
genitiv-dativ singular
  • semănătoare
  • semănătoarei
plural
  • semănătoare
  • semănătoarelor
vocativ singular
  • semănătoare
  • semănătoareo
plural
  • semănătoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

semănător, semănătorisubstantiv masculin
semănătoare, semănătoaresubstantiv feminin

  • 1. Muncitor agricol care seamănă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Împrăștia pe pămînt, cu mișcări de semănător, grăunțele spre care porumbeii dădeau năvală. PAS, Z. I 130. DLRLC
    • format_quote De departe i se arătară semănătorii înșirați pe ogoare. Veneau, cu fața către soare, zvîrlind cu dreapta sămînța bălaie de orz. SANDU-ALDEA, D. N. 287. DLRLC
    • format_quote Pășește-n țarină semănătorul Și-n brazda neagră, umedă de rouă, Aruncă-ntr-un noroc viața nouă, Pe care va lega-o viitorul. VLAHUȚĂ, O. A. 28. DLRLC
etimologie:
  • Semăna + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.